"Fericiţi cei milostivi că aceia se vor mântui." (Matei 5, 7)
Domnul nostru Iisus Hristos, prin acestă fericire, ne îndeamnă să ne arătăm iubirea faţă de aproapele nostru în momentele grele ale existenţei acestuia. Milostenia este asociată, în realitatea cotidiană, cu acordarea unei sume de bani uni om aflat în nevoie, dar nu trebuie să ne raportăm numai la bani, ci putem include, de asemenea, după cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur, şi "pe cei care fac milostenie cu faptele lor." (Omilii la Matei)
Părintele Cleopa mereu folosea îndemnul evanghelic: ""Şi precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea" (Luca 6, 31). Tu vrei să-ţi dea un pahar cu apă când eşti însetat, dai şi tu altuia. Tu vrei să-ţi dea cineva o bucată de pâine când ţi-e foame, dă-i şi tu unuia flămând. Cum ai vrea să te îmbrace şi pe tine altul când eşti gol şi vezi că tremuri de frig şi nu ai o haină şi-i timp de iarnă, aşa îmbracă şi tu pe cel gol. Adică tot ce voim să ne facă nouă oamenii, să facem şi noi lor. Aceasta este milostenia." ("Ne vorbeşte părintele Cleopa", vol. XV)
Răsplata făgăduită de Dumnezeu celor milostivi este întoarcerea milei lui Dumnezeu, care e mai mare decât mila omului, aceasta constă în iertarea păcatelor la Judecata de Apoi, după cum spune Sfântul Apostol Iacov: "Judecata este fără milă pentru cel care n-a făcut milă. Şi mila biruieşte în faţa judecăţii" (Iacov 2, 13).
Deşi în goana prin viaţă, după bogăţii, adesea uităm să fim alături de aproapele nostru, părintele Cleopa ne dă un ultim îndemn spunând: "Este o foarte mare greşeală să nu dai şi pentru alţii. Că nu se rupe din tine nimic. Această milostenie ar putea să umple cerurile de mântuiţi." Astfel, rămâne alegerea noastră dacă vom rămâne indiferenţi sau nu! Tu ce vei face?
