Înţelepciune biblică: Unitatea dumnezeiască a familiei

"Iisus a zis: Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup." (Matei 19,5)

"Aşadar iubeşte-o pe femeia ta tot aşa cum te iubeşti şi pe tine. Nu numai pentru că bărbatul şi femeia au aceeaşi fire, ci şi dintr-o altă pricină, mai însemnată: deoarece nu mai sunt două trupuri separate, ci unul singur; şi bărbatul este capul, iar femeia este trupul", spune Sfântul Ioan Gură de Aur, arătând unitatea indivizibilă şi binecuvântată de Dumnezeu între soţ şi soţie.

După ce Dumnezeu a făcut lumea în cinci zile, iar în a şasea zi l-a făcut pe om (pe Adam), atunci El a sfinţit ziua a şaptea ca zi de odihnă. Chiar dacă Adam era în Rai (locul fericirii veşnice), Dumnezeu a zis: "Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el" (Fac. 2.18). Atunci Dumnezeu "a luat una din coastele lui Adam, şi a făcut-o femeie (pe Eva)" (Fac. 2.21,22), ei reprezentând prima familie binecuvântată din Rai şi din întreaga Creaţie. Sfântul Ioan Gură de Aur spune: "Făptură a lui Dumnezeu este şi femeia. Prin respingerea ta n-o jigneşti pe ea, ci pe Ziditorul ei", adresându-se celor care desconsiderau rolul femeii în societate. Aceasta este realitatea cu care, din păcate, unii oameni se confruntă şi astăzi. Sfântul Ioan Gură de Aur, când spune "prin respingerea ta", vorbeşte şi despre acele persoane care nu acceptă planul lui Dumnezeu şi doresc altceva, neştiind că ceea ce Dumnezeu le-a dăruit este de fapt ceea ce le trebuia.

Cuviosul Paisie Aghioritul spune: "În cadrul căsătoriei trebuie ca fiecare să se străduiască cu râvnă să poarte greutatea celuilalt şi să-l uşureze. Bucuria lor să fie cum să se odihnească unul pe celălalt". Familia niciodată să nu se abată de la învăţăturile dumnezeieşti, deoarece "părinţii nu lasă copiilor lor drept moştenire doar case, ogoare sau bani. Lasă şi moştenire duhovnicească: patimile sau virtuţile lor" (Cuv. Paisie Aghioritul). Pentru a avea o familie binecuvântată, să ne străduim să fim ascultători şi să-L lăsăm pe Bunul Dumnezeu să ducă la bun sfârşit planul destinat nouă şi niciodată să nu grăbim lucrurile, deoarece graba duce spre pierzanie.