Înţelepciune biblică: Valoarea omului

"Ce este omul că-Ţi aminteşti de el?" (Psalmul 8, 4)

Încă din Rai, Dumnezeu i-a acordat importanţă omului, deoarece l-a făcut după chipul şi asemănarea Lui, dându-i apoi în stăpânire tot pământul când a zis: "umpleţi pământul şi-l supuneţi" (Facerea 1, 28). Domnul l-a adus la viaţă pe om, ca acesta să fie atât un administrator al naturii, cât şi să devină un partener de dialog al Lui, prin rugăciune, căci spune psalmistul în continuare: "micşoratu-l-ai pe dânsul cu puţin faţă de îngeri, cu slavă şi cu cinste l-ai încununat pe el. Pusu-l-ai pe dânsul peste lucrul mâinilor Tale, toate le-ai supus sub picioarele lui" (Psalmul 8, 5-6).

Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ne-a învăţat cum să ne rugăm, arătând prin rugăciunea "Tatăl nostru" că Dumnezeu a acordat fiecărui om care crede în El, calitatea de fiu al Său.

Domnul suferă pentru toţi fiii risipitori care nu se mai întorc acasă, pentru fiecare oaie rătăcită de turmă care este mâncată de lup, adică pentru cei care nu au reuşit să câştige lupta cu răul, pierzând mântuirea printr-o cădere sfâşietoare; aceştia din păcate nu au promovat examenul vieţii şi numai rugăciunile bisericii de până la judecata universală ar putea să le mai salveze sufletele umilite de amarul pierderii luptei pământeşti.

Fiecare om valorează atât de mult pentru Dumnezeu încât a îngăduit răstignirea Fiului Său pentru păcatele noastre, El "voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină" (I Timotei 2, 4), iar cei care prin desăvârşire au atins sfinţenia, la sfârşit "vor judeca lumea" (I Corinteni 6, 2) alături de Hristos.