Înțelepciune biblică: Vorba multă în biserică

„Şi în biserica Lui oricine spune: Slavă“. (Ps. 28, 9)

Să asculte cuvintele psalmului şi să se ruşineze cei ce se pun în biserică pe vorbărie multă! Ce spune psalmul? Cel care este în biserica lui Dumnezeu nu grăieşte vorbe rele, nu spune deşertăciuni, nu rosteşte cuvinte pline de lucruri ruşinoase, ci în „biserica Lui oricine spune: Slavă“. În biserică se află sfinţii îngeri, care scriu cuvintele; Se află Domnul, Care caută la stările sufleteşti ale celor ce intră în biserică. Rugăciunea fiecăruia este cunoscută de Dumnezeu; unul cere cele cereşti după starea lui sufletească, altul, după ştiinţa lui; altul rosteşte de mântuială cuvintele numai cu vârful buzelor, dar inima lui e departe de Dumnezeu. Dacă se roagă, cere sănătate trupească, bogăţie materială şi slavă pământească. Dar, după cum ne învaţă psalmul, nu trebuie să ceară nimic dintre acestea, ci în biserica lui Dumnezeu „oricine spune: Slavă“. „Cerurile spun slava lui Dumnezeu“ (Ps. 18, 1). Lucrul îngerilor este să slăvească pe Dumnezeu. Da, un singur lucru are de făcut toată oştirea puterilor cereşti: să înalţe slavă Creatorului. Apoi întreaga fire, fie cea fără de grai, fie cea cu grai, fie cea mai presus de lume, fie cea din jurul pămîntului, slăveşte pe Creator. Dar oamenii ticăloşi îşi părăsesc casele şi aleargă la biserică spre a se folosi cu ceva; nu-şi pleacă urechile la cuvintele lui Dumnezeu, nu se uită la firea lor, nu se întristează când sunt cuprinşi de păcate, nu se căiesc când îşi amintesc de păcatele lor şi nu tremură de frica judecăţii, ci zâmbesc, îşi strâng unii altora mâinile şi fac vorbitor din casa de rugăciune, neascultând de psalmul acesta, care li se împotriveşte şi le spune: „În biserica lui Dumnezeu oricine spune: Slavă“. Tu însă nu numai ca nu spui: Slavă, dar eşti şi piedică pentru celălalt, întorcându-l spre tine, iar cu zgomotul tău acoperi învăţătura Duhului. Vezi, dar, ca nu cumva, ieşind de aici, în loc să primeşti răsplată pentru slava pe care trebuie s-o spui, să fii osândit împreună cu cei care hulesc numele lui Dumnezeu. Ai psalmii, ai profeţia, ai poruncile evanghelice, ai predica apostolilor! Limba ta să cânte psalmi, mintea ta să caute să afle înţelesul celor spuse în cântări, ca să cânţi şi cu gura, dar să cânţi şi cu mintea. Să nu socoteşti că Dumnezeu are nevoie de slavă! Vrea însă să fii vrednic de a-L slăvi. Pentru că „ceea ce seamănă omul, aceea va şi secera“ (Gal. 6, 7). Seamănă şi tu slavă, ca să culegi cununi, cinste şi laude în împărăţia cerurilor! Că nu fără de folos s-au spus, nu ca o digresiune, cuvintele: „În biserica lui Dumnezeu oricine spune: Slavă“, ci s-au spus pentru aceia care în biserica lui Dumnezeu vorbesc fără sfârşit şi vin la biserică fără de folos. Dar-ar Dumnezeu să fie de folos, şi nu spre paguba lor!“ (Sf. Vasile cel Mare, Tâlcuire duhovnicească la Psalmi, EIBMO, Bucureşti, 2009)