„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Învierea ne luminează sufletele şi minţile
După aceasta S-a coborât în Capernaum, El şi mama Sa şi fraţii şi ucenicii Săi, şi acolo n-a rămas decât puţine zile. Şi erau aproape Paştile iudeilor, şi Iisus S-a urcat la Ierusalim. Şi a găsit şezând în templu pe cei ce vindeau boi şi oi şi porumbei şi pe schimbătorii de bani. Şi, făcându-Şi un bici din ştreanguri, i-a scos pe toţi afară din templu, şi oile şi boii, şi schimbătorilor le-a vărsat banii şi le-a răsturnat mesele. Şi celor ce vindeau porumbei le-a zis: Luaţi acestea de aici. Nu faceţi casa Tatălui Meu casă de negustorie. Şi şi-au adus aminte ucenicii Lui că este scris: „Râvna casei Tale mă mistuie”. Au răspuns deci iudeii şi I-au zis: Ce semn ne arăţi că faci acestea? Iisus a răspuns şi le-a zis: Dărâmaţi templul acesta şi în trei zile îl voi ridica. Şi au zis deci iudeii: În patruzeci şi şase de ani s-a zidit templul acesta! Şi Tu îl vei ridica în trei zile? Iar El vorbea despre templul trupului Său. Deci, când S-a sculat din morţi, ucenicii Lui şi-au adus aminte că aceasta o spusese şi au crezut Scripturii şi cuvântului pe care Îl spusese Iisus. Ioan 2, 12-22
După slăvita Înviere a Domnului Iisus Hristos, ucenicii Săi au început să creadă şi să priceapă cuvintele Sale. Este şi cazul celor afirmate despre Templul din Ierusalim. Când Mântuitorul a vorbit despre dărâmarea lui, mulţi nu au înţeles la ce S-a referit. Totuşi, după ce El a înviat, Sfinţii Apostolii au înţeles că Domnul Hristos S-a referit la un alt templu, şi anume la templul trupului Său. Iudeii aveau concepţia că în Templul din Ierusalim sălăşluieşte slava lui Dumnezeu. Creştinii au certitudinea că trupurile lor sunt temple ale Sfântului Duh. Doar când ne raportăm la Învierea Domnului Hristos ni se schimbă şi perspectiva asupra acestui lucru. Înţelegem că Învierea ne luminează sufletele şi minţile. Părintele Constantin Galeriu spunea aşa: „În viaţa fiecăruia dintre noi există un drum al Damascului”.