Ioan 1, 29-34 (Mărturia Sfântului Ioan Botezătorul)

„În vremea aceea a văzut Ioan pe Iisus venind către el și a zis: Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii. Acesta este Cel despre Care eu am zis: După mine vine un bărbat, Care a fost înainte de mine, fiindcă mai înainte de mine era, și eu nu-L știam; dar ca să fie arătat lui Israel, de aceea am venit eu, botezând cu apă. Și a mărturisit Ioan zicând: Am văzut Duhul coborându-Se din cer ca un porumbel, și a rămas peste Dânsul! Și eu nu-L cunoșteam pe El, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis: Peste Care vei vedea Duhul coborându-Se și rămânând peste El, Acela este Cel Care botează cu Duh Sfânt. Și eu am văzut și am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu.”

Prevestirea Botezului în Vechiul Testament

Barnaba, Epistola, Cap. XI, 1-8, în Părinți și Scriitori Bisericești (1979), vol. 1, pp. 152-153

„Să cercetăm dacă S-a îngrijit Domnul să ne descopere mai dinainte ceva despre apă (Botez) și despre cruce. Despre apă s-a scris, vorbind de Israil, că iudeii nu vor primi botezul, care aduce iertarea păcatelor, ci-și vor întocmi ei altceva. Că spune profetul: Spăimântează-te, cerule, și de aceasta mai mult să se cutremure pământul, că două rele a făcut poporul acesta: M-a părăsit pe Mine, izvorul viu al apei, și și-au săpat loruși groapa morții (Ieremia 11, 12, 13). Oare piatră pustie este Sinai, muntele cel sfânt al Meu? Că veți fi ca puii de pasăre, care zboară când li s-a luat cuibul (Isaia 16, 1-2). Și iarăși zice profetul: Eu voi merge înaintea ta și voi face munții șes, uși de aramă voi zdrobi, zăvoare de fier voi sfărâma și-ți voi da vistierii ce stau la întuneric, ascunse și nevăzute, ca să cunoști că Eu sunt Domnul Dumnezeu (Isaia 45, 2-3). Și: Veți locui în peșteră înaltă de piatră tare; apa ei nu seacă niciodată. Veți vedea împărat cu slavă și sufletul vostru va cugeta frica Domnului (Isaia 33, 16-18). Și iarăși în alt profet zice: Și va fi cel ce face acestea ca un pom ră­sădit lângă izvoarele apelor, care-și va da rodul său la vremea sa și frunzele lui nu vor cădea și toate câte va face vor spori (Psalmi 1, 3-6). Nu așa necredincioșii, nu așa, ci ca praful pe care-l spulberă vântul de pe fața pământului. De aceea nu se vor scula necredincioșii la judecată, nici păcătoșii în sfatul drep­ților; căci cunoaște Domnul calea drepților și calea necredincioșilor va pieri (Psalmi 1, 3-6). Înțelegeți că a vorbit în același timp și de apă, și de cruce.”

Sfântul Ambrozie al Milanului, Despre Sfintele Taine, Capitolul III, 9, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 53, p. 11

„Dar ia seama bine cât de veche este taina, preînchipuită chiar de la facerea lumii. Chiar la început, când Dumnezeu a făcut cerul și pământul, Duhul (Domnului) - spune Scriptura - se purta deasupra apelor (Facerea 1, 2). (...) Nu își făcea lucrarea Cel care se purta pe deasupra? Cunoaște că își făcea lucrarea în acea zidire a lumii, fiindcă îți spune profetul: Prin cuvântul Domnului cerurile s-au întărit și prin Duhul gurii Lui toată puterea lor (Psalmi 32, 6).”

(Pr. Narcis Stupcanu)