Ioan 1, 35-51 (Chemarea Apostolilor)

„În vremea aceea stăteau Ioan împreună cu doi dintre ucenicii lui și, privind pe Iisus, Care trecea, a zis: Iată Mielul lui Dumnezeu! Și cei doi ucenici l-au auzit când a spus aceasta și au mers după Iisus. Iar Iisus, întorcându-Se și văzându-i că merg după El, le-a zis: Ce căutați? Iar ei I-au zis: Rabbi (care se tâlcuiește: Învățătorule), unde locuiești? El le-a zis: Veniți și veți vedea. Au mers deci și au văzut unde locuia; și au rămas la El în ziua aceea. Era ca la ceasul al zecelea. Unul dintre cei doi, care auziseră de la Ioan și veniseră după Iisus, era Andrei, fratele lui Simon-Petru. Acesta a găsit întâi pe Simon, fratele său, și i-a zis: Am găsit pe Mesia, care se tâlcuiește: Hristos. Și l-a adus la Iisus, Care, privind la el, i-a zis: Tu ești Simon, fiul lui Iona; tu te vei numi Chefa, ce se tâlcuiește: Petru. Iar a doua zi voia să plece în Galileea și a găsit pe Filip. Și i-a zis Iisus: Urmează-Mi. Iar Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei și a lui Petru. Filip a găsit pe Natanael și i-a zis: Am aflat pe Acela despre Care au scris Moise în Lege și prorocii, pe Iisus, Fiul lui Iosif din Nazaret. Și i-a zis Natanael: Din Nazaret poate fi ceva bun? Filip i-a zis: Vino și vezi. Iisus a văzut pe Natanael venind către El și a zis despre el: Iată cu adevărat israelit în care nu este vicleșug. Natanael I-a zis: De unde mă cunoști? A răspuns Iisus și i-a zis: Mai înainte de a te chema Filip, te-am văzut când erai sub smochin. Răspuns-a Natanael: Rabbi, Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Tu ești Împăratul lui Israel. Răspuns-a Iisus și i-a zis: Pentru că ți-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Mai mari decât acestea vei vedea. Și i-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă, de acum veți vedea cerul deschizându-se și pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se și coborându-se peste Fiul Omului.”

Credința Sfinților Apostoli

Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Patra, Cap. 4, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, p. 444

„E minunată credința Sfinților Apostoli, fierbinte modul mărturisirii, vrednică de cea mai mare prețuire și excepțională consimțirea lor (cu Hristos). Căci n-au plecat și n-au mers înapoi, ca unii mai lipsiți de înțelegere, sau ca cei ce au numit greu cuvântul Mântuitorului, nici n-au fost răpiți la credință din ușu­ră­tate, ci după o recunoaștere și informare adevărate. Învățătorul tainelor era izvorul cuvintelor de viață făcătoare și descoperitorul învăță­tu­rilor cerești. Iar o astfel de credință este foarte sigură. Căci cea care nu e așa e respinsă cu drept cuvânt cu ușurință, fiindcă, neavând ca rădăcină cercetarea, e respinsă fără greutate de mintea omenească.”*

*Tâlcuirea părintelui Dumitru Stă­niloae: Apostolii n-au fost nici lipsiți de înțelegere, nici ușuratici în cugetare, primind credința în Hristos ca Dumnezeu. De fapt, credința fermă se întemeiază și pe o informare temeinică, și pe o înțele­gere serioasă. Ea e nu numai cre­dință, ci și cunoaștere adevărată.

(Pr. Narcis Stupcanu)