Ioan 3, 16-21 (Scopul întrupării Fiului lui Dumnezeu)

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Așa a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică. Pentru că n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască prin El lumea. Cel ce crede în El nu este judecat, iar cel ce nu crede a și fost judecat, fiindcă nu a crezut în numele Celui Unuia-Născut, Fiul lui Dumnezeu. Iar aceasta este judecata, că Lumina a venit în lume, iar oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina, fiindcă faptele lor erau rele. Că oricine face rele urăște Lumina și nu vine la Lumină, pentru ca faptele lui să nu se vădească. Dar cel care lucrează adevărul vine la Lumină, ca să se arate faptele lui, că în Dumnezeu sunt săvârșite.”

Cunoașterea Cuvântului aduce Lumină

Epistola către Diognet, Cap. XI; XII, 1-3, în Părinți și Scriitori Bisericești (1979), vol. 1, pp. 344-345

„(...) Fiind ucenic al Apostolilor; slujesc cu vrednicie celor predate ucenicilor Adevărului. Care om, care a primit învățătura cea dreaptă și a fost născut prin Cuvântul cel iubitor, nu caută să cunoască bine acelea pe care Cuvântul i-a învățat lămurit pe ucenici? Lor le-a descoperit Cuvântul la arătarea Sa, lor le-a grăit pe față. Cuvântul n-a fost înțeles de necre­dincioși; dar grăindu-le ucenicilor, pe care i-a socotit credincioși, ucenicii au cunoscut tainele Tatălui. Pentru aceasta Tatăl a trimis Cuvântul, ca să Se arate în lume; Cuvântul a fost batjocorit de poporul iudeu, a fost propovăduit de Apostoli și a fost crezut de păgâni (I Timotei 3, 16). Cuvântul dintru început s-a arătat nou, deși era vechi; dar se naște totdeauna nou în inimile sfinților. Cuvântul Cel veșnic este astăzi știut Fiu; prin El se îmbogă­țește Biserica; harul răspândit se înmulțește în sfinți, le dă pricepere, le descoperă tainele, vestește timpurile, se bucură de cei credincioși, se dăruiește celor care-L caută, celor care nu sfărâmă hotărârile credinței, nici nu depășesc hotarele părinților (Pilde 22, 28). În sfârșit, frica de lege este lăudată, harul profeților este cunoscut, credința Evangheliilor întărită, tradiția Apostolilor păzită, iar harul Bisericii saltă de bucurie. Dacă nu întristezi harul, vei cu­noaște acelea pe care le grăiește Cuvântul, prin cine voiește și când voiește. Am fost îndemnat să vă spun cu osteneală toate câte mi-a poruncit voința Cuvântului; iar din dragoste de cele descoperite, v-am făcut și pe voi părtași acestora.
Citind și ascultând cu râvnă acestea, veți cunoaște toate câte dă Dumnezeu celor ce-L iubesc drept pe El. Aceia ajung paradis al desfătării, pom atoateroditor și înfloritor; cresc în ei înșiși și sunt împodobiți cu fel de fel de fructe. În acest pământ a fost sădit pomul cunoștinței și pomul vieții; că nu cunoștința omoară, ci neascultarea omoară. Nici nu sunt fără noimă cele scrise în Scriptură. Că Dumnezeu a sădit la început în mijlocul paradisului pomul cunoștinței și pomul vieții, tocmai pentru a arăta prin cunoștință viața.” 

(Pr. Narcis Stupcanu)