Ioan 3, 22–33

„În vremea aceea a venit Iisus cu ucenicii Lui în pământul Iudeei și stătea cu ei acolo și boteza. Și boteza și Ioan în Enon, aproape de Salim, pentru că erau acolo ape multe, și veneau și se botezau, căci Ioan nu fusese încă aruncat în închisoare. Atunci s-a iscat o neînțelegere între ucenicii lui Ioan și un iudeu, asupra curățirii. Deci, au venit la Ioan și i-au zis: Rabbi, Acela care era cu tine dincolo de Iordan și despre Care tu ai mărturisit, iată, El botează și toți se duc la El. Ioan a răspuns și a zis: Nu poate un om să ia nimic dacă nu i s-a dat lui din cer. Voi înșivă îmi sunteți martori că am zis: Nu sunt eu Hristos, ci sunt trimis înaintea Lui. Cel ce are mireasă este mire, iar prietenul mirelui, care stă și ascultă pe mire, se bucură cu bucurie de glasul lui. Deci, această bucurie a mea s-a împlinit. Acela trebuie să crească, iar eu să mă micșorez. Cel ce vine de sus este deasupra tuturor; cel ce este de pe pământ, pământesc este și de pe pământ grăiește. Cel ce vine din cer este deasupra tuturor. Și ce a văzut și a auzit, aceea mărturisește, dar mărturia Lui nu o primește nimeni. Cine a primit mărturia Lui a pecetluit că Dumnezeu este adevărat.”

Lucrarea Fiului lui Dumnezeu în lume

Sfântul Macarie Egipteanul, Alte șapte omilii, Cuvânt despre libertatea minții, 34, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 34, p. 351

„Care este rostul venirii lui Hristos? În ce constă restabilirea și reașezarea firii în ea însăși? (Noi zicem că venind Hristos) a redat firii omenești vrednicia (firii) protopărintelui Adam și pe lângă aceasta - o, har al Duhului celui bun, cu adevărat mare și dumnezeiesc - i-a dat moștenirea cea cerească. Scoțând-o din temnița întunericului, (i-a arătat ușa) la care bătând, poate să intre în Împă­ră­ția cerurilor. Pentru că zice (Mân­tuitorul): Cereți și vi se va da, bateți și vi se va deschide (Matei 7, 7).

Prin această poftă intrând cineva, află libertatea sufletului său, își redobândește cugetele (cele curate), se îmbogățește în Hristos, locuiește împreună cu mirele Hristos prin comuniunea Duhului Sfânt. Iată (deci, în ce constă) iubirea cea de nedescris a Stăpânului față de omul făcut de El după chipul Său.”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia II, II, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 23, p. 29

„Că Fiul lui Dumnezeu nu S-ar fi smerit în zadar și în deșert atât de mult dacă n-ar fi vrut să ne înalțe pe noi. S-a născut după trup, ca tu să te naști după Duh; S-a născut din femeie, ca tu să încetezi de a mai fi fiu al femeii. Pentru aceasta Fiul lui Dumnezeu a avut o îndoită naștere: una asemenea nouă, și alta mai presus de noi. Pentru că S-a născut din femeie, Se aseamănă cu noi; dar pentru că nu S-a născut nici din sânge, nici din voința trupului sau a bărbatului, ci de la Duhul Sfânt, ne arată nașterea cea mai presus de noi, nașterea cea viitoare, pe care ne-o va dărui nouă de la Duhul.”

(Pr. Narcis Stupcanu)