Ioan 5, 24-30

„Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu și crede în Cel Care M-a trimis pe Mine, are viață veșnică și la judecată nu va veni, ci s-a mutat din moarte la viață. Adevărat, adevărat zic vouă că vine ceasul, și acum este, când morții vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu și cei care vor auzi vor învia. Căci, precum Tatăl are viață în Sine, așa I-a dat și Fiului să aibă viață în Sine; și I-a dat putere să facă judecată, pentru că este Fiul Omului. Nu vă mirați de aceasta; că vine ceasul în care toți cei din morminte vor auzi glasul Lui, și vor ieși cei care au făcut cele bune, spre învierea vieții, iar cei care au făcut cele rele, spre învierea osândei. Eu nu pot să fac de la Mine nimic; precum aud, judec; dar judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut voia Mea, ci voia Tatălui Meu, Care M-a trimis.”

Cum vom fi judecați

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, Omilie la Psalmul VII, V, în Părinți și Scriitori Bisericești (1986), vol. 17, pp. 198-199

„Socot, însă, că nu vom fi judecați la fel toți cei care am luat de la Dreptul Judecător trupul acesta pământesc, pentru că cele ce vin din afară peste fiecare din noi, care sunt foarte mult diferite, fac să se schimbe judecata. Că păcatele sau ne sunt grele când le facem cu propria noastră voie sau ne sunt ușoare când săvârșirea lor n-a stat în puterea noastră, ci un concurs de împrejurări ne-a silit să le facem fără voia noastră. Să presupunem că vine la judecată desfrânarea. Unul a făcut acest păcat, pentru că de la început a trăit într-o casă cu moravuri desfrânate: s-a născut din părinți desfrânați, a fost crescut înconjurat de obiceiuri rele, de beții, de chefuri și de istorisiri rușinoase; un altul a avut multe exemple care-l îndemnau la fapte bune: educația, profesorii, auzirea cuvintelor dumnezeiești, lecturi mântuitoare, sfaturile părinților, povestiri cu pilde de curățenie și cumințenie, un trai înfrânat; mai târziu acesta este târât în același păcat ca și celălalt. Când va da socoteală de faptele săvârșite în viață, nu va merita, oare, unul ca acesta o pedeapsă mai grea decât cel dintâi? Unul va fi învinuit numai de prilejurile de mântuire, care au fost semănate în sufletul lui și de care nu s-a folosit în chip sănătos; celălalt, pe lângă aceasta, va fi învinuit și pentru că, având ajutoare ca să se mântuie, s-a pierdut singur și din pricina neînfrânării și din pricina unei neglijențe de foarte scurtă durată. La fel și cel care a fost crescut dintru început în buna credință, care a evitat orice învățătură ce strică dogmele despre Dumnezeu, care a fost crescut în legea lui Dumnezeu care înfierează orice păcat și îndeamnă la virtute, nu va avea, dacă trece de idolatrie, același cuvânt de apărare ca cel care a fost născut din părinți păgâni și dintru început a trăit între neamurile care învață idolatria.”