Ioan 6, 27-33

„Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Lucrați nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce rămâne spre viața veșnică și pe care o va da vouă Fiul Omului, căci pe El L-a pecetluit Dumnezeu-Tatăl. Deci au zis către El: Ce să facem, ca să săvârșim lucrările lui Dumnezeu? Iisus a răspuns și le-a zis: Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu, ca să credeți în Acela pe Care El L-a trimis. Deci I-au zis: Dar ce minune faci Tu, ca să vedem și să credem în Tine? Ce lucrezi? Părinții noștri au mâncat mană în pustie, precum este scris: «Pâine din cer le-a dat lor să mănânce». Deci Iisus le-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Nu Moise v-a dat pâinea cea din cer; ci Tatăl Meu vă dă din cer Pâinea cea adevărată. Căci Pâinea lui Dumnezeu este cea care Se coboară din cer și care dă viață lumii.”

Mâncarea cea nepieritoare

Sfântul Ambrozie al Milanului, Despre Sfintele Taine, Capitolul IX, 53-55; 58, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 53, pp. 23-25

„... Este limpede că Fecioara a născut în afară de rânduiala firii. Și acest trup, pe care îl avem (la Sfânta Euharistie), este tot din Fecioară. De ce, dar, cauți rânduiala firii în Trupul lui Hristos, când Domnul Iisus S-a născut din Fecioară peste fire? Este adevăratul Trup al lui Hristos, Care a fost răstignit, Care a fost îngropat, este real; cu adevărat deci este taina Trupului Său.

Domnul Iisus Însuși strigă: Acesta este Trupul Meu; înainte de binecuvântarea cuvintelor dumnezeiești, de altfel se numește pâine, dar după sfințire devine trup. El Însuși îl numește Sângele Său; înainte de sfințire i se spune altfel, dar după sfințire se preface în sânge. Și tu spui: Amin, adică adevărat este! Ceea ce spune gura să mărturisească cugetul lăuntric; ceea ce spune cuvântul, să o simtă inima.

Așadar, Hristos hrănește Biserica Sa cu aceste Taine, prin care se întărește substanța sufletului. (...) Biserica însăși, văzând atâta har, îndeamnă pe fiii ei, îndeamnă pe cei mai apropiați, ca să alerge la Sfintele Taine, zicând: Mâncați, prietenii mei și beți și vă îmbătați, frații mei! (Cântarea Cântărilor 5, 2). Ce să mâncăm, ce să bem, i-a arătat clar în altă parte Duhul Sfânt, zicând prin gura prorocului: Gustați și vedeți că bun este Domnul! Fericit bărbatul care nădăjduiește într-Însul! (Psalmi 23, 9). În acea taină este Hristos, deoarece al lui Hristos este trupul; nu este, așadar, hrană trupească, ci duhovnicească. De aceea, și Apostolul spune despre preînchipuirea ei simbolică: Fiindcă părinții au mâncat hrană duhovnicească și au băut băutură duhovnicească (I Corinteni 10, 3-4). Căci trupul lui Dumnezeu este trup duhovnicesc: este Trupul Duhului dumnezeiesc; fiindcă Duh este Hristos, după cum citim: Duh înaintea feței noastre este Hristos Domnul (Plângerile lui Ieremia 4, 20). Și în Epistola lui Petru avem scris: Hristos a murit pentru noi... (I Petru 2, 21). În sfârșit, hrana aceasta întărește inima noastră, iar băutura aceasta înveselește inima omului, după cum a grăit prorocul (Psalmi 103, 16-17).”