Ioan 6, 27–33 (Lucrarea lui Dumnezeu)

„Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Lucrați nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce rămâne spre viața veșnică și pe care o va da vouă Fiul Omului, căci pe El L-a pecetluit Dumnezeu-Tatăl. Deci au zis către El: Ce să facem, ca să săvârșim lucrările lui Dumnezeu? Iisus a răspuns și le-a zis: Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu, ca să credeți în Acela pe Care El L-a trimis. Deci I-au zis: Dar ce minune faci Tu, ca să vedem și să credem în Tine? Ce lucrezi? Părinții noștri au mâncat mană în pustie, precum este scris: «Pâine din cer le-a dat lor să mănânce». Deci Iisus le-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Nu Moise v-a dat pâinea cea din cer; ci Tatăl Meu vă dă din cer Pâinea cea adevărată. Căci Pâinea lui Dumnezeu este cea care Se coboară din cer și care dă viață lumii.”

Mâncarea cea veșnică

Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Zecea, Capitolul al Doilea, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, p. 929

„(...) Adevărat, adevărul zic vouă, dacă nu veți mânca trupul Fiului Omului și nu veți bea sângele Lui, nu veți avea viață în voi. Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viață veșnică și Eu îl voi învia în ziua cea de apoi (Ioan 6, 53-54). Auzi cum spune clar că, de nu vom mânca trupul Lui și nu vom bea sângele Lui, nu vom avea în noi, adică în trupul nostru, viața veșnică? Iar prin viața veșnică se va înțelege, cu deplină dreptate, trupul Vieții, adică al Unuia-Născutului. Acesta ne va învia pe noi în ziua de apoi. Și cum, sau în ce mod, o vei auzi desigur, și eu nu voi pregeta să i-o spun. Deoarece s-a făcut trup al vieții, adică al Cuvântului Care a răsărit din Dumnezeu-Tatăl, a primit și el puterea vieții și este din cele în care viața nu poate fi învinsă de moarte*. Deci, deoarece a venit Viața în noi, nu va suporta legăturile morții, ci va învinge în mod sigur stricăciunea, fiindcă nu va ști să rabde cele ale morții, căci, după cuvântul lui Pavel: stricăciunea nu moștenește nestricăciunea (I Corinteni 15, 50). Dar când Hristos a spus: Eu îl voi învia pe el, nu a atribuit numai trupului Său puterea de-a învia pe cei adormiți, ci zice Eu, și cu mare dreptate, fiind­că Dumnezeu-Cuvântul cel din trupul Său este una cu trupul Său. Căci nu se taie Hristos într-o doime de fii, nici nu va cugeta cineva că trupul e străin de Unul-Născut, precum nu va zice cineva că trupul nostru este străin de sufletul nostru. Când deci Hristos S-a arătat prin acestea ca viță, iar pe noi, ca mlădițe, fiind în comuniune nu numai spirituală, ci și trupească, pentru ce flecărește acesta în zadar împotriva noastră, zicând că nu ne împărtășim trupește de comuniunea cu El și n-a numit viță trupul Său, ci Dumnezeirea?”

* Tâlcuirea pr. prof. Dumitru Stăniloae: Trupul nu are viață spirituală din materia sa, ci din sufletul său. Iar în Hristos trupul primește viața care învinge moartea, pentru că El este Viața prin Sine și fără sfârșit. De aceea, prin trupul Lui primim și noi în trupul nostru rădăcina vieții veșnice (n.s. 1761, p. 929). 

(Pr. Narcis Stupcanu)