Ioan 8, 21–30

„Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Eu Mă duc și Mă veți căuta și veți muri în păcatul vostru. Unde Mă duc Eu, voi nu puteți veni. Deci ziceau iudeii: Nu cumva Își va ridica singur viața? Că zice: Unde Mă duc Eu, voi nu puteți veni. Și El le zicea: Voi sunteți din cele de jos; Eu sunt din cele de sus. Voi sunteți din lumea aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta. V-am spus, deci, că veți muri în păcatele voastre. Căci, dacă nu credeți că Eu sunt, veți muri în păcatele voastre. Deci, Îi ziceau ei: Cine ești Tu? Și le-a zis lor Iisus: Ceea ce v-am spus de la început. Multe am de spus despre voi și de judecat. Dar Cel Care M-a trimis pe Mine adevărat este și cele ce am auzit de la El, Eu acestea le grăiesc în lume. Și ei n-au înțeles că le vorbea despre Tatăl. Deci, le-a zis Iisus: Când veți înălța pe Fiul Omului, atunci veți cunoaște că Eu sunt și că de la Mine Însumi nu fac nimic, ci, precum M-a învățat Tatăl, așa vorbesc. Și Cel Care M-a trimis este cu Mine; nu M-a lăsat singur, fiindcă Eu fac pururea cele plăcute Lui. Spunând El acestea, mulți au crezut în El.”

Tatăl și Fiul

Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre desăvârşire, către monahul Olimpiu, în Părinți și Scriitori Bisericești (1998), vol. 30, p. 464

„Tălmăcind însă legătura şi despărțirea Fiului de Tatăl, precum şi însuşirea Fiului de a fi privit la un loc cu infinitul şi veşnicul Tată, infinit şi veşnic, (Pavel – n.n.) L-a numit pe acesta oglindă, adică strălucire a slavei, şi icoană, adică întipărire a ipostasei, înțele­gând prin cuvântul oglindă, sau strălucire, legătura Lui cu Tatăl, iar prin acela de icoană, sau întipărire, egalitatea dintre amândoi. Căci între natura care răspândeşte strălucirea şi strălucirea răspândită nu se poate descoperi nimic deosebit, după cum nu se poate descoperi nimic deosebit nici între întipărirea lăsată de un obiect oarecare şi obiectul care a lăsat întipărirea. Într-adevăr, cel ce înțelege natura care străluceşte pricepe tot­odată şi strălucirea acesteia, iar cel ce are în minte măreția înfăți­șă­rii (ipostasei) unui lucru, acela poate, negreşit, şi să măsoare înfă­țişarea (ipostasa) acestui lucru cu întipărirea lui, pe care o are în față. Pentru acest motiv, Sfântul Apostol Pavel numeşte pe Domnul nostru Iisus Hristos şi chip al lui Dumnezeu, cu aceasta nemicşorând întru nimic pe Domnul, ci, dimpotrivă, arătând măreția Fiului cu ajutorul chipului acestuia în care străluceşte măreția Tatălui. Căci nici măreția Tatălui nu întrece limitele ei proprii, care sunt măreția Fiului, şi nici întipărirea acestei măreții, care este măreția Fiului, nu este mai mare decât măreția Tatălui.”

Sfântul Grigorie de Nyssa, Marele cuvânt catehetic sau despre învățământul religios, cap. 1, în Părinți și Scriitori Bisericești (1998), vol. 30, p. 286

„El e Cuvântul lui Dumnezeu, care vrea pentru că are viață, făptuieşte pentru că vrea şi vrea numai ce-i bun şi înțelept, întrucât tot ceea ce lucrează El e desăvârşit.” 

(Pr. Narcis Stupcanu)