„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Istoria creştinismului (CMLXVII): Conciliul II Vatican (1962-1965) (XIX)
Lucrările Conciliului II Vatican s-au încheiat într-un cadru festiv la 8 decembrie 1965. Una dintre consecinţele Conciliului a fost integrarea laicilor în Curia papală a Consiliului laicilor şi a Comisiei pentru studiu Justiţia et Pax. De asemenea, laicii puteau fi cooptaţi consilieri ai fiecărei congregaţii în problemele în care demonstrau competenţă. Ca transpunere în practică a deciziilor conciliului a fost instituit sinodul episcopilor, convocat de papa Paul al VI-lea (1963-1978) pentru prima dată în lunile septembrie-octombrie 1967, urmate de altele în anii 1969 şi 1971. Prin aceste convocări, se încerca conturarea pe viitor a unei forme practice şi eficiente de participare colegială a episcopatului la coresponsabilitatea privind conducerea Bisericii Catolice. În anul 1971, s-a hotărât ca, după vârsta de 80 de ani, cardinalii să nu mai participe la alegerea papei, iar în anul 1973 s-a stabilit cifra de 120 pentru membrii colegiului electoral. În domeniul liturgic s-au organizat Congrese euharistice la Bombay (1964), la care a participat şi papa Paul al VI-lea, Bogota (1968) şi Melbourne (1973). Totuşi, mişcarea liturgică novatoare, în spiritul Conciliului II Vatican, a fost privită cu rezervă, întrucât ea nu corespundea mişcării liturgice tradiţionale şi putea pune în pericol unitatea Bisericii. Deschiderea ecumenică a Bisericii Romano-Catolice după Conciliul II Vatican s-a concretizat în întâlnirile papei Paul al VI-lea cu patriarhul ecumenic Athenagoras I la Ierusalim (1964), Istanbul (1967) şi Roma (1967), punându-se astfel bazele pregătirii dialogului teologic dintre cele două Biserici. Prima întrunire oficială a comisiei mixte ortodoxo-catolice a avut loc în insula Rhodos, între 29 mai-4 iunie 1980. În acelaşi spirit se înscrie şi vizita papei la Consiliul Ecumenic al Bisericilor, la Geneva, în anul 1969. Iniţiativele papei Paul al VI-lea au fost continuate de papa Ioan Paul al II-lea (26 august 1978 – 2 aprilie 2005). La Sinodul extraordinar al episcopilor din anul 1985 s-a declarat adeziunea totală faţă de Conciliul II Vatican.