Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Istoria creştinismului (CMLXVII): Conciliul II Vatican (1962-1965) (XIX)

Istoria creştinismului (CMLXVII): Conciliul II Vatican (1962-1965) (XIX)

Un articol de: Cezar Țăbârnă - 14 Mai 2008

Lucrările Conciliului II Vatican s-au încheiat într-un cadru festiv la 8 decembrie 1965. Una dintre consecinţele Conciliului a fost integrarea laicilor în Curia papală a Consiliului laicilor şi a Comisiei pentru studiu Justiţia et Pax. De asemenea, laicii puteau fi cooptaţi consilieri ai fiecărei congregaţii în problemele în care demonstrau competenţă. Ca transpunere în practică a deciziilor conciliului a fost instituit sinodul episcopilor, convocat de papa Paul al VI-lea (1963-1978) pentru prima dată în lunile septembrie-octombrie 1967, urmate de altele în anii 1969 şi 1971. Prin aceste convocări, se încerca conturarea pe viitor a unei forme practice şi eficiente de participare colegială a episcopatului la coresponsabilitatea privind conducerea Bisericii Catolice. În anul 1971, s-a hotărât ca, după vârsta de 80 de ani, cardinalii să nu mai participe la alegerea papei, iar în anul 1973 s-a stabilit cifra de 120 pentru membrii colegiului electoral. În domeniul liturgic s-au organizat Congrese euharistice la Bombay (1964), la care a participat şi papa Paul al VI-lea, Bogota (1968) şi Melbourne (1973). Totuşi, mişcarea liturgică novatoare, în spiritul Conciliului II Vatican, a fost privită cu rezervă, întrucât ea nu corespundea mişcării liturgice tradiţionale şi putea pune în pericol unitatea Bisericii. Deschiderea ecumenică a Bisericii Romano-Catolice după Conciliul II Vatican s-a concretizat în întâlnirile papei Paul al VI-lea cu patriarhul ecumenic Athenagoras I la Ierusalim (1964), Istanbul (1967) şi Roma (1967), punându-se astfel bazele pregătirii dialogului teologic dintre cele două Biserici. Prima întrunire oficială a comisiei mixte ortodoxo-catolice a avut loc în insula Rhodos, între 29 mai-4 iunie 1980. În acelaşi spirit se înscrie şi vizita papei la Consiliul Ecumenic al Bisericilor, la Geneva, în anul 1969. Iniţiativele papei Paul al VI-lea au fost continuate de papa Ioan Paul al II-lea (26 august 1978 – 2 aprilie 2005). La Sinodul extraordinar al episcopilor din anul 1985 s-a declarat adeziunea totală faţă de Conciliul II Vatican.