„În vremea aceea, fiind întrebat Iisus de farisei când va veni Împărăția lui Dumnezeu, El le-a răspuns și a zis: Împărăția lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut.
Istoria creștinismului (CMLXXII): Patriarhul Miron Cristea (1925-1939) (III)
La l iulie 1895, mitropolitul Miron Romanul l-a chemat pe Elie Cristea la Sibiu, pentru a-i încredinţa funcţia de secretar arhidiecezan, apoi a fost promovat asesor consistorial, calitate în care a fost trimis la Budapesta pentru a rezolva o problemă sensibilă, în urmă căreia a fost felicitat de mitropolit şi, în mod oficial, de Consistoriul Mitropolitan. Pentru o scurtă perioadă de timp a fost şi director al ziarului „Telegraful Român“ (de la l ianuarie 1898), implicându-se în mod activ în ridicarea catedralei din Sibiu, la iniţiativa lui Andrei Şaguna (1809-1873), care a demarat o colectă în vederea adunării sumelor necesare. Însă visul lui Şaguna a fost înfăptuit mai târziu, de mitropoliţii care i-au urmat în scaunul mitropolitan. Astfel, în timpul păstoriei mitropolitului Miron Romanul s-a colectat suma de 420.000 de coroane, iar care s-a ocupat efectiv de ridicarea noii catedrale a fost mitropolitul Ioan Meţianu. Sufletul acestei acţiuni a fost, chiar de la început, Elie Cristea. El a depus eforturi susţinute pentru adunarea banilor necesari, „călătorind în Transilvania şi lansând chemări fierbinţi către preoţi şi credincioşi pentru a contribui cu sume de bani, fiecare după puterile sale. Aşa s-au putut aduna, într-un timp relativ scurt, în jur de 400.000 de coroane de aur“. Întrucât a fost însărcinat cu aranjamentul interior al noii catedrale, a făcut o călătorie de documentare şi studiu la Bisericile Ortodoxe surori, la sfârşitul căreia a publicat o voluminoasă lucrare: Iconografia şi întocmirile din interiorul bisericii răsăritene“ (1905). Această lucrare a avut un rol determinant în reorientarea picturii bisericeşti, care, în Transilvania, „datorită influenţelor străine şi atâtor altor lovituri primite de Biserica Ortodoxă, a cam dispărut“. Contribuţia lui Miron Cristea la ridicarea catedralei de la Sibiu a făcut să-i crească prestigiul chiar şi în rândul conducătorilor politici ai Imperiului Austro-Ungar, mai cu seamă în rândul celor din jurul moştenitorului tronului.