„Zis-a Domnul: Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu și nimeni nu cunoaște cine este Fiul, decât numai Tatăl, și cine este Tatăl, decât numai Fiul și cel căruia voiește Fiul să-i descopere. Atunci,
25 Noi, 2024
Istoria creștinismului (CMLXXVII): Patriarhul Miron Cristea (1925-1939) (VIII)
Episcopul Miron Cristea al Caransebeşului, aflând de intenţia regelui de a-l promova în cea mai înaltă treaptă eclesiastică a ţării, aceea de patriarh, a conceput un plan administrativ şi duhovnicesc pe care să aşeze, chiar de la început, noile baze ale activităţii sale viitoare. Printre primele măsuri întreprinse a fost o acţiune iniţiată cu concursul familiilor înstărite din Vechiul Regat, de a înfiinţa „Societatea pentru ocrotirea orfanilor de război din Transilvania“, după modelul societăţii similare din Iaşi, aflată sub preşedinţia doamnei Olga Sturdza. Tot în sprijinul unităţii neamului românesc
într-un singur stat naţional, la 28 mai 1919, episcopul Caransebeşului a organizat prima vizită în Transilvania a familiei regale şi a membrilor guvernului român de la Bucureşti. După unirea politică a tuturor românilor, unificarea Bisericii Ortodoxe Române era o prioritate a perioadei de după 1 Decembrie 1918. În acest context, la iniţiativa IPS Pimen, mitropolitul Moldovei şi Sucevei, preşedintele Sfântului Sinod, a fost convocată o consfătuire la Mănăstirea Sinaia, care s-a desfăşurat în zilele de 24-25 iunie 1919, la care au luat parte, ca delegaţi, reprezentanţi ai preoţilor şi ai credincioşilor din toate provinciile româneşti. După ce au rememorat evenimentele dureroase ale poporului român ce s-au petrecut de-a lungul vremii - în 1700 dezbinarea Bisericii din Transilvania, în 1775 răpirea Bucovinei, în 1812 anexarea Basarabiei -, participanţii la consfătuire au considerat, în unanimitate, că a sosit momentul unificării Bisericilor din provinciile revenite la patria-mamă cu Biserica Ortodoxă Română din Regatul României. Episcopul Caransebeşului, Miron Cristea, a susţinut cu argumente puternice necesitatea organizării viitoare a Bisericii Ortodoxe Române din Regatul României, pe baze unice şi pe principiul autonomiei faţă de stat, cu respectarea prevederilor constituţionale, chestiuni asupra cărora toţi participanţii au căzut de acord.
