„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Istoria creştinismului (CMLXXXIII): Misiuni ortodoxe (II)
După creştinarea Europei şi, mai ales, după creşterea influenţei turceşti în Orientul Apropiat şi Balcani, şi căderea Constantinopolului (1453), popoarele ortodoxe au fost în imposibilitate de a dezvolta o lucrare misionară organizată. Singura ţară ortodoxă care avut posibilitatea să facă misiune creştină în sensul răspândirii Evangheliei la necreştini a fost Rusia, care a îmbinat vocaţia personală cu misiunile organizate (mai ales în secolul al XIX-lea), celelalte popoare ortodoxe având doar meritul ca prin Ortodoxie sa-şi păstreze fiinţa şi identitatea naţională. În istoria Bisericii Ortodoxe Ruse se pot distinge patru perioade de misiune creştină. A doua perioadă misionară a Bisericii Rusiei începe cu invazia mongolilor (1240) şi merge până în secolul al XV-lea când, de asemenea, călugării au un rol major în misiunea la necreştini, atât prin răspândirea cuvântului Evangheliei, dar şi prin civilizarea convertiţilor. În nord, în secolul al XII-lea, s-au convertit ciuzii şi karelii. La tătari, primii care au făcut misiune creştină au fost prizonierii de război, după care s-a distins Sfântul Ştefan de Ferm (1340-1396), care a creştinat pe zyrianii din pădurile nordice şi populaţiile din jurul lacului Onega. Activitatea lui este un model de misiune creştină pentru că s-a manifestat prin patru elemente misionare, de mare importanţă: 1. integrarea în limba şi obiceiurile popoarelor ce vor fi creştinate. El a compus un alfabet zyrian în care a tradus Evanghelia şi Liturghia, exemplu care va fi urmat în Rusia, traducându-se ulterior Sfânta Scriptură şi textele liturgice şi în limbile votiakă, nogaică, ceremisă, tătara, ciuvaşă, iakută, tunguşă, buriată, aleutină, voloşă, chineză, japoneză, coreeană ş.a.; 2. a zidit o biserică impresionantă pentru acele timpuri ca arhitectură şi estetică menită a impresiona pe localnici; 3. a întemeiat o şcoală în care cei convertiţi învăţau scrierea şi citirea, îmbogăţindu-şi cunoştinţele religioase; 4. s-a ocupat de asistenţa socială, organizând colecte în Rusia pentru cei convertiţi după modelul biblic oferit de Sfântul Apostol Pavel care aduna colecte, expresie a iubirii creştine, pentru credincioşii din Ierusalim.