Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Istoria creştinismului (CMLXXXV): Misiuni ortodoxe (IV)

Istoria creştinismului (CMLXXXV): Misiuni ortodoxe (IV)

Un articol de: Cezar Țăbârnă - 05 Iunie 2008

După creştinarea Europei şi mai ales după creşterea influenţei turceşti în Orientul Apropiat şi Balcani şi căderea Constantinopolului (1453), popoarele ortodoxe au fost în imposibilitate de a dezvolta o lucrare misionară organizată. Singura ţară ortodoxă care avut posibilitatea să facă misiune creştină în sensul răspândirii Evangheliei la necreştini a fost Rusia, care a îmbinat vocaţia personală cu misiunile organizate (mai ales în secolul al

XIX-lea). Celelalte popoare ortodoxe având doar meritul ca prin Ortodoxie să-şi păstreze fiinţa şi identitatea naţională. În istoria Bisericii Ortodoxe Ruse se pot distinge patru perioade de misiune creştină. După ce a pătruns în Siberia, Rusia

s-a apropiat de China care, în urma păcii de la Kiachta (1727), permite statului rus să trimită patru preoţi ortodocşi la Pekin, o misiune ortodoxă fără o reuşită deosebită, din cauza avertismentelor chinezilor de a nu se face misiune creştină în ţara lor, dar şi a persecuţiilor frecvente. Un misionar rus din perioada a treia de misiune a Bisericii Ortodoxe Ruse este Nicodim Lenkeevici, călugăr care a făcut misiune printre kalmucii lamaişti din sud-estul Uralilor. Pe Volga mijlocie, între 1701-1705, au fost creştinaţi aproape 4.000 de ceremiţi, după care, între 1738-1755, prin misiunea mitropolitului de Kazan, Luca Konasevici, au fost creştinaţi peste 400.000 de ciuvaşi, ceremiţi, ostiani, rămânând nebotezaţi doar unii tătari musulmani. În Siberia de Est a activat, începând cu 1682, un grup de 13 misionari, apoi mai târziu (1727), episcopul Inochentie Kulcinsky la Irkurţk. Un laic zelos, Chiril Sukanov, a creştinat pe tunguşi, învăţându-i agricultura şi alte meserii. Din 1705 în Kamciatka a făcut misiune arhimandritul Martinian, care a fost ucis, dar a cărui lucrare misionară a fost continuată de Ioasaf Ciotunşevsky care, până la 1748, a creştinat aproape 12.000 de persoane. În Aleutine, misiunea creştină a fost începută de un laic, Selekhov, continuată, începând cu anul 1794, de arhimandritul Ioasaf Bolotov, hirotonit ulterior episcop, reuşindu-se convertirea a aproximativ 10.000 de persoane.