Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Istoria creştinismului (CMLXXXVIII): Misiuni protestante şi neoprotestante (I)

Istoria creştinismului (CMLXXXVIII): Misiuni protestante şi neoprotestante (I)

Un articol de: Cezar ţăbârnă - 10 Iunie 2008

Până la sfârşitul secolului al XVIII-lea, misiunile protestante nu au fost numeroase. Importantă a fost misiunea în India şi Indonezia, dar remarcabilă a fost activitatea misionară printre indienii din America, desfăşurată de John Elliot, care, în 1649, a creat o veritabilă societate misionară. Pietismul a contribuit la realizarea misiunii protestante, prin încercarea de a redescoperi „prima iubire“ trăită de creştinii de la început, prin convertire personală, curăţenia vieţii, iniţiativa laicilor şi puternicul suflu eshatologic de care erau pătrunşi misionarii. Centrul de pregătire şi de radiere a pietismului a fost Halle, unde, de altfel, s-a şi înfiinţat prima catedră de misiologie protestantă de către Gustave Warneck (1897) care, împreună cu W. Carey, sunt teoreticienii misiunii protestante. Revoluţia industrială a dat un suflu nou misiunilor, multe societăţi misionare fiind create prin subsidii oferite de către industriaşi bancheri, prin contribuţiile benevole adunate în aşa-zisele „duminici de misiune“ sau „turnee ale misionarilor“. În Statele Unite ale Americii au activat misionari celebri: David Brained şi Jonathan Edwards, care au determinat ceea ce s-a numit, mai târziu, „marea deşteptare americană“. Misiunea creştină a mers mână în mână cu comerţul şi civilizaţia. Misionarii au activat în Africa (David Livingstone, A.G. Schweitzer în India, baptistul W. Carey, care a tradus Noul Testament în bengali) şi în Oceania. Organizarea misiunilor protestante şi neoprotestante a adus cu sine o mai bună lucrare misionară. Printre cele mai importante societăţi misionare sunt: Misiunea baptistă, cu sediul la Londra (1792), Societatea misiunilor de la Londra (1795), cu caracter interdominaţionist, Societatea olandeză a misiunilor (1795), Societatea misiunilor Bisericii (1799) (anglicană), Consiliul american al Misiunilor (1810) (congregaţionalist), Societatea misionară metodistă (1813), Societatea misionară baptistă americană (1815), Societatea misiunilor de la Bâle (1815), Societatea misiunilor Evanghelice (Paris, 1822), Societatea Misiunilor (Berlin, 1824).