Istoria creştinismului (CMXCIII): Conferinţele misionare (IV)

În secolul al XX-lea, misiunea creştină a devenit o prioritate. Lumea protestantă s-a implicat profund în misiune şi a organizat mai multe conferinţe mondiale misionare. În anul 1980, s-a desfăşurat la Melbourne (Australia) conferinţa secţiei Misiune şi Evanghelizare, care a fost una comemorativă, întrucât s-au împlinit 70 de ani de la prima conferinţă misionară mondială (Edinburg, 1910). Tema „Vie împărăţia Ta“ a fost dezbătută de către cei 260 de delegaţi. Un interes deosebit s-a arătat faţă de problemele sociale, pentru crearea unei justiţii sociale, manifestându-se o atenţie specială pentru săracii lumii de astăzi. Tot în anul 1980, la Pattaya (Thailanda), 650 de participanţi din 88 de ţări au dezbătut tema „Toată lumea trebuie să audă cuvântul Lui“. La San Antonio (în Texas), s-a desfăşurat conferinţa misionară cu tema „Facă-Se voia Ta. Misiune în felul lui Hristos“. Participanţii au ajuns la concluzia că, într-o lume nedreaptă, misiunea este cuvântul de judecată şi de dreptate al lui Dumnezeu în istorie, în lumea care are nevoie de reînnoire. În Hristos se împlineşte timpul, creaţia. Iconomia lui Dumnezeu în Hristos prin Duhul Sfânt este baza şi scopul misiunii pentru întreaga creaţie. Mişcarea ecumenică din secolul al XX-lea, apărută la iniţiativa protestantismului, încearcă depăşirea unei perioade de confruntare, de dialog, de cunoaştere reciprocă, pentru a se ajunge o perioadă de apropiere. Cu toate acestea, multe grupări neoprotestante care înţeleg misiunea ca o lucrare şi în aria altor Biserici, considerate „teren de misiune“, nu au renunţat la prozelitism şi desconsideră tezaurul dogmatic, liturgic şi canonic al Bisericii Ortodoxe, continuatoarea fidelă până astăzi a Bisericii celei una de la Cincizecime. Buna organizare şi puterea financiară nu pot să înlocuiască adevărul şi unitatea de credinţă, eclesialitatea dată de succesiunea neîntreruptă a harului în Biserica lui Hristos, specifică Ortodoxiei, „stâlpul şi temelia adevărului“.