Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Istoria creştinismului: Dialogul teologic între Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Evanghelică din Germania (II)

Istoria creştinismului: Dialogul teologic între Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Evanghelică din Germania (II)

Data: 13 Feb 2010

Primul dialog teologic între Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Evanghelică din Germania a avut loc la Goslar (Germania), între 19-23 noiembrie 1979. Tema generală a dialogului teologic a fost: „Sfânta Scriptură, Tradiţia şi Mărturisirea“. După referate au urmat discuţii, în care s-au aprofundat tema şi implicaţiile ei, s-au evidenţiat elementele complementare şi convergente şi s-au făcut paşi pe drumul cunoaşterii şi apropierii reciproce. S-a subliniat din partea ortodoxă, de către părintele profesor Dumitru Stăniloae, necesitatea căutării împreună a unor formule şi formulări mai cuprinzătoare, paradoxale, ale adevărului de credinţă care implică relaţia între factorul divin şi uman în înţelegerea şi redarea acestuia. Prin astfel de formule sau formulări, protestantismul ar ieşi din imobilismul în care este ţinut de autoritatea exclusivă a unei singure confesiuni iniţiale (Confesiunea Augustană) sau de dezvoltarea exclusivă pe linia ei, iar Ortodoxia ar reveni cu nuanţări în unele formulări, nuanţări mai apropiate de spiritul hotărârilor Sinoadelor Ecumenice. Referitor la relaţia dintre Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie, s-a menţionat faptul că Sfânta Scriptură a Noului Testament este aşternerea în scris a Tradiţiei apostolice. Taina revelaţiei cuprinse în ea nu va putea fi înţeleasă niciodată de către oameni în plenitudinea sa infinită. De aceea, nici o mărturisire de credinţă a Bisericii nu poate cuprinde întreg conţinutul Sfintei Scripturi. Mărturisirile de credinţă au fost formulate pentru a exprima mai exact unul sau mai multe adevăruri de credinţă, care au fost contestate sau au fost înţelese greşit. Biserica a evitat să fixeze cu uşurinţă detaliile credinţei; dimpotrivă, numai în situaţii de criză a hotărât exprimări sau definiţii noi. Din acest motiv, credinţa creştină rămâne mereu raportată la baza largă a Tradiţiei apostolice, cu conţinutul ei inepuizabil.