Istoria creştinismului: Dialogul teologic între Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Evanghelică din Germania (II)

Primul dialog teologic între Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Evanghelică din Germania a avut loc la Goslar (Germania), între 19-23 noiembrie 1979. Tema generală a dialogului teologic a fost: „Sfânta Scriptură, Tradiţia şi Mărturisirea“. După referate au urmat discuţii, în care s-au aprofundat tema şi implicaţiile ei, s-au evidenţiat elementele complementare şi convergente şi s-au făcut paşi pe drumul cunoaşterii şi apropierii reciproce. S-a subliniat din partea ortodoxă, de către părintele profesor Dumitru Stăniloae, necesitatea căutării împreună a unor formule şi formulări mai cuprinzătoare, paradoxale, ale adevărului de credinţă care implică relaţia între factorul divin şi uman în înţelegerea şi redarea acestuia. Prin astfel de formule sau formulări, protestantismul ar ieşi din imobilismul în care este ţinut de autoritatea exclusivă a unei singure confesiuni iniţiale (Confesiunea Augustană) sau de dezvoltarea exclusivă pe linia ei, iar Ortodoxia ar reveni cu nuanţări în unele formulări, nuanţări mai apropiate de spiritul hotărârilor Sinoadelor Ecumenice. Referitor la relaţia dintre Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie, s-a menţionat faptul că Sfânta Scriptură a Noului Testament este aşternerea în scris a Tradiţiei apostolice. Taina revelaţiei cuprinse în ea nu va putea fi înţeleasă niciodată de către oameni în plenitudinea sa infinită. De aceea, nici o mărturisire de credinţă a Bisericii nu poate cuprinde întreg conţinutul Sfintei Scripturi. Mărturisirile de credinţă au fost formulate pentru a exprima mai exact unul sau mai multe adevăruri de credinţă, care au fost contestate sau au fost înţelese greşit. Biserica a evitat să fixeze cu uşurinţă detaliile credinţei; dimpotrivă, numai în situaţii de criză a hotărât exprimări sau definiţii noi. Din acest motiv, credinţa creştină rămâne mereu raportată la baza largă a Tradiţiei apostolice, cu conţinutul ei inepuizabil.