Istoria creştinismului: Dialogul teologic între Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Evanghelică din Germania (VIII)

Al doilea dialog teologic între Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Evanghelică din Germania a avut loc la Iaşi, între 23 şi 26 octombrie 1980. Tema generală a dialogului, strâns legată de cea a dialogului de la Goslar, a fost: „Sfintele Taine ale Bisericii în Confessio Augustana şi în Mărturisirile de credinţă ortodoxe din secolele XVI şi XVII“. Tezele adoptate de cele două delegaţii şi-au propus să scoată în evidenţă elementele comune, convergenţele şi problemele rămase deschise. Astfel, discuţiile au avut ca punct de plecare convingerile comune elaborate la Goslar că Mărturisirile de credinţă ale Bisericilor noastre au ca scop mărturia credinţei apostolice. De altfel, Mărturisirile de credinţă din secolele XVI şi XVII nu ocupă acelaşi loc şi nu au aceeaşi însemnătate în Biserica Ortodoxă şi în Biserica Evanghelică. Confesiunea Augustana este documentul fundamental pentru înţelegerea Bisericii Evanghelico-Luterane, în care, după convingerile ei, tradiţia bisericească a devenit din nou unica linie călăuzitoare pentru credinţa creştină. După convingerea Bisericilor Reformate, însemnătatea cărţilor lor de mărturisire rămâne subordonată prezentării vii a Scripturii. Mărturisirile de credinţă ortodoxe au o funcţie rezumativă şi de apărare a Tradiţiei apostolice şi a credinţei apostolice. Din compararea formulărilor despre Sfintele Taine a reieşit că se poate da mărturie în comun asupra unor trăsături esenţiale hotărâtoare în înţelegerea celor două Biserici. Cele două delegaţii s-au străduit să dovedească şi să adâncească înainte de toate punctele comune. Pentru acest lucru ele au luat ca punct de plecare „Temele rezumative de la încheierea Conferinţei interteologice din Bucureşti“ (22-23 mai 1980). De asemenea, s-a ajuns la concluzia că dialogul teologic trebuie să ţină seama nu doar de documente dogmatice şi liturgice, ci şi de experienţa concretă dobândită prin slujbe liturgice şi rugăciuni.