„În vremea aceea, fiind întrebat Iisus de farisei când va veni Împărăția lui Dumnezeu, El le-a răspuns și a zis: Împărăția lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut.
Istoria creştinismului (MCC): Justinian Marina, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (1948-1977) (XI)
Preasfinţitul Justinian Marina, Arhiereu-Vicar al Mitropoliei Moldovei, a fost preocupat în mod deosebit de cultură. O valoroasă realizare pe tărâm cultural a Preasfinţiei Sale a constituit-o organizarea unor „Universităţi libere“ la Mănăstirile Văratec şi Agapia, unele în cursul verii, peste 40 de profesori universitari, conferenţiari şi asistenţi de la instituţiile de învăţământ superior din Iaşi ţinând prelegeri atât pentru vieţuitoarele de aici, cât şi pentru vizitatorii celor două mari mănăstiri moldave. De asemenea, în strânsă colaborare cu Oficiul Universitar din Iaşi, arhiereul Justinian a organizat tabere studenţeşti la Cetatea Neamţului, cu studenţii Facultăţii de Istorie, care au făcut importante săpături şi cercetări ştiinţifice, şi la Târgu Neamţ, cu studenţii Academiei de Arte Frumoase, care au lucrat peisaje după natură. La această intensă activitate culturală, iniţiată şi organizată de Justinian în perioada în care a fost Arhiereu-Vicar la Mitropolia Moldovei, trebuie adăugate şi conferinţele publice pe care le-a ţinut şi articolele pe care le-a publicat atât în presa locală, cât şi în cea din Capitală. Realizările Preasfinţitului Justinian ca Vicar al Mitropoliei Moldovei i-au adus o preţuire deosebită din partea tuturor, în mod deosebit a Patriarhului Nicodim şi a Mitropolitului Irineu Mihălcescu, care, atunci când, din motive de sănătate, a socotit de cuviinţă să se retragă din scaunul mitropolitan, la 16 iulie 1947, l-a recomandat cu toată căldura ca succesor, „cunoscându-l ca pe un bărbat destoinic, muncitor şi foarte bun gospodar“. Până la alegerea şi instalarea în scaunul mitropolitan, Justinian Marina a condus treburile spirituale, culturale, administrative şi economice ale Arhiepiscopiei Iaşilor în calitate de Locţiitor de Arhiepiscop şi Mitropolit, în conformitate cu normele canonice şi dispoziţiile legale, continuând aceeaşi muncă rodnică.