Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Istoria creştinismului (MCCC): Biserica Ortodoxă Română din Basarabia în perioada 1812-1918 (XXIII)

Istoria creştinismului (MCCC): Biserica Ortodoxă Română din Basarabia în perioada 1812-1918 (XXIII)

Un articol de: Cezar Țăbârnă - 27 August 2009

În ultimele patru decenii ale secolului al XIX-lea au avut loc schimbări majore în Eparhia Basarabiei. Sub raport şcolar, în „epoca marilor reforme“, în anul 1858, Sfântul Sinod al Bisericii Ruse a decis ca preoţii să înfiinţeze şcoli primare parohiale, ei fiind datori să predea disciplina „religie“ şi să supravegheze viaţa religios-morală din aceste şcoli. Ca urmare a acestei decizii, în 1861, Arhiepiscopul Antonie Socotov (1858-1871) i-a obligat pe preoţi să deschidă şcoli şi în parohiile basarabene. S-au înfiinţat aproximativ 400 de asemenea şcoli, dar în anii următori ele au trecut sub conducerea „Direcţiei şcoalelor“ din gubernia Basarabia, deci au fost etatizate. Cursurile se făceau în toate numai în limba rusă. În anul 1884, în timpul oberprocurorului Pobiedonosţev, a luat fiinţă un nou tip de şcoală primară, numită „bisericească-parohială“, cu scopul declarat de „regenerare sufletească şi desăvârşire morală a poporului“. Supravegherea acestor şcoli a fost încredinţată preoţilor, care, de asemenea, au fost obligaţi să predea „religia“. S-au pus la dispoziţia Sinodului sume importante pentru aceste şcoli. Cursurile durau doi sau patru ani. Aproape jumătate din numărul de ore era fixat pentru religie, limba slavonă bisericească şi cântări bisericeşti. Preoţii şi diaconii puteau funcţiona şi ca învăţători. Însă în Basarabia lucrurile au decurs destul de încet, în pofida hotărârilor Congreselor şi a dispoziţiilor ierarhilor. În anul 1894, pentru prima dată, s-a pus problema predării în româneşte. În 1903 erau în eparhie aproape 600 de şcoli îndrumate de Biserică, în mediul urban, dar mai ales în cel rural. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea au fost înfiinţate şcoli pe lângă mă-năstiri (inclusiv cele de călugăriţe). Ele aveau ca învăţători absolvenţi de seminar şi erau frecventate de „posluşnicii“ mănăstirilor, de copii de clerici, răzeşi şi ţărani de rând. Toate aceste şcoli mănăstireşti au fost transformate în 1894 în şcoli bisericeşti-parohiale.