Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Istoria creştinismului (MCCCI): Biserica Ortodoxă Română din Basarabia în perioada 1812-1918 (XXIV)

Istoria creştinismului (MCCCI): Biserica Ortodoxă Română din Basarabia în perioada 1812-1918 (XXIV)

Un articol de: Cezar Țăbârnă - 28 August 2009

În ultimele patru decenii ale secolului al XIX-lea au avut loc schimbări majore în Eparhia Basarabiei. În această perioadă şi-a început activitatea „şcoala spirituală“ de băieţi din Chişinău, întreţinută de preoţi, urmată de o „şcoală spirituală“ la Bălţi, pentru elevii din judeţele din nordul Basarabiei, mutată în 1875 la Edineţ, într-un local construit atunci. În anul 1878 s-au deschis internate pe lângă ambele şcoli. Între anii 1864-1869 a funcţionat în Chişinău şi o „şcoală pentru fetele din tagma duhovnicească“, în care au fost primite şi fete din alte categorii sociale, însă care îşi plăteau întreţinerea. La început avea trei clase; în 1872 a fost reorganizată ca „şcoală eparhială de fete“ cu şase clase. În 1887, pe lângă şcoala de fete s-a înfiinţat o „şcoală de aplicaţie“ pentru elevele care voiau să devină învăţătoare. În 1893 s-a deschis o nouă şcoală spirituală, la Ismail. În toate aceste şcoli cursurile erau predate în limba rusă. Materiile de studiu erau cele obişnuite într-un gimnaziu (liceu). Tipografia duhovnicească a continuat să editeze cărţi ruseşti şi uneori româneşti. Printre cele româneşti menţionăm: „Antologhionul“ (1861), „Octoihul“ (1862), „Ceaslovul“ (1862), „Triodul“ (1863) şi altele. La aceste cărţi de slujbă se adaugă doar două cărţi cu conţinut catehetic: „Învăţături scurte de protoereul Rodion Putiatin“, în traducerea preotului Ioan Neaga (1864), şi „Învăţături catihiziceşti“, de protoereul Ivan Scvorţev, tradusă de preotul Nicolae Danilevschi (1866). Deci numărul cărţilor „moldoveneşti“ era foarte redus. Un eveniment important l-a reprezentat apariţia unei reviste, începând cu anul 1867, până în 1918, în primii patru ani cu text paralel, rus şi român, după care a apărut numai în ruseşte. Pe lângă „partea oficială“, se publicau şi articole cu caracter teologic şi istoric, dar cu timpul s-a renunţat la acestea. În ultimele decenii ale secolului al XIX-lea activitatea tipografiei a fost atât de redusă, încât în 1883 s-a hotărât în Congres desfiinţarea ei.