Istoria creştinismului (MCCCL): Înfiinţarea şcolilor teologice din Ţara Românească (II)

La 15 august 1836 s-au deschis cursurile Seminarului din Buzău în incinta Episcopiei. Episcopul Chesarie nu a putut lua parte la festivitatea deschiderii cursurilor, dar a trimis o scrisoare plină de îndemnuri pentru tinerii seminarişti, citită de arhimandritul Eufrosin Poteca. La scurt timp, prin strădaniile episcopului Chesarie, s-a ridicat o clădire nouă pentru seminar, terminată în 1838, folosită până azi cu adaptările şi re-novările necesare. Primul director şi profesor a fost transilvăneanul Gavriil Munteanu (1812-1869), căruia i se datorează întreaga organizare a şcolii, şi care, mai târziu, a devenit membru al Academiei Române. Activitatea sa, deşi desfăşurată pe parcursul a opt ani, a fost uimitoare. Prin grija episcopului Chesarie, în anul 1838 a fost ridicată o nouă clădire pentru seminar într-un stil neoclasic, în concordanţă cu ideile sale patriotice. Astfel, decoraţiunile exterioare reprezentau daci şi romani, vulturul de pe emblema Valahiei şi bizonul de pe emblema Moldovei. Noua locaţie a seminarului a fost deschisă la 20 noiembrie 1838 şi a devenit un punct de atracţie pentru vizitatori. Alături de ei, presa vremii o considera ca fiind un palat. Planul de învăţământ a fost schimbat de câteva ori. În 1862 acesta trebuia să-i pregătească pe viitorii preoţi pentru a fi şi profesori. Au fost introduse ca obiecte de studiu limbile latină, greacă şi franceză. Planul de învăţământ a fost din nou schimbat în anul 1872. Pentru a stimula elevii, a fost introdusă o noua metodă. Examenele finale erau publice şi premiile erau acordate în cadrul unei ceremonii la care participau toate şcolile din oraş. Până în 1893, perioada de studiu în seminar era de patru ani. În anul 1914, după o întrerupere de câţiva ani, a fost reluată activitatea organizată pe cicluri de opt ani, până în 1859, când s-a decis ca perioada de studiu să fie de cinci ani.