Istoria creştinismului (MCCCLXXX): Înfiinţarea şcolilor superioare în Transilvania (IV)

După Revoluţia din 1848, Ioan Fechete Negruţiu, protopopul român greco-catolic al Clujului (1843-1862) a desfăşurat o bogată activitate de reorganizare şi îndrumare a învăţământului din ţinutul Clujului. Presa vremii consemnează faptul că Ioan Fechete Negruţiu „a ridicat şcoli comunale în tot tractul Clujului, aşa că în fiecare comună mare sau mică este şcoală. De asemenea, a vizitat personal fiecare parohie şi şcoală“. Astfel, în 29 iunie 1853 a vizitat şcoala din Popeşti (judeţul Cluj), pe care a sfinţit-o şi a participat la examenul susţinut de „26 feţi“ şi 14 fete, din religie, istorie biblică, aritmetică, cititul cu litere romane, germane, maghiare şi cântările bisericeşti. În anul 1865 s-a înfiinţat o „preparandie“ la Blaj, iniţial cu două clase, apoi cu trei (din 1880) şi cu patru (din 1906). Aici a desfăşurat o activitate apreciabilă, de peste patru decenii, profesorul şi directorul Ioan Fechete Negruţiu. Şcolile din Transilvania funcţionau după legea guvernatorului Transilvaniei din 1850, care reglementa reorganizarea şcolilor populare aparţinând tuturor confesiunilor din Principat. Printr-o ordonanţă a Înaltei Locotenenţe a Transilvaniei din 13 octombrie 1857, se precizează în detalii organizarea învăţământului din Transilvania, în sensul că Statul şi Biserica erau singurele în drept de a înfiinţa, susţine şi îndruma şcolile de toate gradele. În rezumat, conţinutul ordonanţei arată că problemele de instrucţie, educaţie şi disciplină şcolară cad în competenţa Bisericii, iar cele administrative, materiale, organizatorice sunt în sarcina Statului, ambele instituţii rezolvându-le printr-o colaborare reciprocă. Mai târziu, s-au înfiinţat şcoli pedagogice la Gherla (1869), cu două clase, ridicate apoi la patru, la care se adaugă şcolile pedagogice de fete de la Gherla şi Lugoj, la începutul secolului al XX-lea, îndrumate de episcopiile de acolo.