„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
Istoria creştinismului (MCCCXCIX): Începuturile presei bisericeşti româneşti (VI)
Literatura şi presa bisericească din secolul al XIX-lea au fost în strânsă legătură cu înfiinţarea şcolilor noastre teologice şi că au cunoscut o dez-voltare continuă, încât la începutul secolului al XX-lea, unele lucrări teologice româneşti au ajuns să fie cunoscute şi peste hotare. Chiar dacă unele au fost modeste, le revine meritul de a fi pregătit drumul publicaţiilor valoroase bisericeşti de după 1918. Dintre gazetele şi revistele bisericeşti care au apărut în provincie cele mai importante au fost „Biserica şi şcoala“ la Galaţi (1889-1897, cu mai multe întreruperi), „Menirea preotului“ la Râmnicu Vâlcea (1890-1898, cu întreruperi), „Cuvântul adevărului“, tot la Râmnic (1902-1909), unul dintre cele mai bune periodice bisericeşti. La Piteşti a apărut „Revista Societăţii clerului argeşan Frăţia“ (1900), care, în 1904, şi-a schimbat titlul în „Păstorul Ortodox“ (a apărut până în 1912). La Curtea de Argeş a apărut „Calea vieţii“, revistă bisericească populară a Societăţii clerului „Apostolul“ din judeţul Olt (1904-1912). Din iulie 1912 până în iunie 1916, în locul acestor două reviste a apărut la Piteşti „Adevărul bisericesc“, ca organ al Societăţii „Frăţia“ a clerului din Eparhia Argeşului. Societatea „Ocrotirea“ a clerului din Mitropolia Moldovei a publicat la Iaşi re-vista „Ortodoxul“. În perioada 1911-1915 a apărut, la Bucureşti, „Cultura“, revista cântăreţilor bisericeşti din România, sub conducerea unui comitet care-l avea în frunte pe Ion Popescu-Pasărea. La Cernăuţi, profesorii Facultăţii de Teologie, cu ajutorul mitropolitului Silvestru Morariu-Andrievici, publicau, din 1882, revista „Candela“, cu studii în limbile română şi ruţeană. În paginile acestei reviste au apărut studii de certă valoare teologică. Revista a apărut, cu o întrerupere în timpul Primului Război Mondial, până în anul 1946.








