Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Istoria creştinismului (MCCCXXI): Ioan Meţianu, mitropolitul Transilvaniei (II)

Istoria creştinismului (MCCCXXI): Ioan Meţianu, mitropolitul Transilvaniei (II)

Un articol de: Cezar ţăbârnă - 21 Septembrie 2009

Personalitate de prim rang a vieţii bisericeşti a începutului de secol XX din Transilvania, mitropolitul Ioan Meţianu a rămas în istoria Bisericii ca un mare ierarh care şi-a pus toată osteneala în slujirea năzuinţelor de veacuri ale românilor. Numele său este legat de zidirea impunătoarei Catedrale mitropolitane din Sibiu (1902-1906). Chiar în primul sinod al Arhiepiscopiei întrunit sub preşedinţia sa, a pus în discuţie problema zidirii unei catedrale mitropolitane în Sibiu, iar în sinoadele din anii următori, s-au purtat multe discuţii asupra locului de zidire şi asupra planului viitoarei catedrale. La insistenţele sale, s-au respins trei propuneri pentru ridicarea ei în locuri mai potrivite, hotărându-se ca ea să fie zidită în faţa reşedinţei, pe locul bisericii zise „greceşti“ cu hramul Schimbarea la Faţă (ridicată în 1797-1800), care slujise până atunci drept cate-drală episcopală şi apoi mitropolitană. Aceasta a fost demolată, împreună cu şase clădiri din jur, pentru a se crea spaţiul corespunzător. Tot la insistenţele mitropolitului, Sinodul a acceptat modificarea planului catedralei (întocmit de doi arhitecţi din Budapesta, Virgil Nagy şi Iosif Kamner) luat după Catedrala „Sfânta Sofia“ din Constantinopol, prin adăugarea a două turnuri masive în faţă, încât, în această formă, biserica este o îmbinare interesantă a stilului bizantin cu cel specific ardelean. Piatra de temelie a fost pusă la 5 august 1902. Cheltuielile au fost suportate dintr-un fond iniţiat încă de Şaguna în anul 1857, dar mai ales din daniile tuturor preoţilor şi învăţătorilor confesionali din Arhiepiscopie, precum şi ale multor parohii şi credincioşi (familia Mocioni din Banat, care a donat 60.000 de coroane). Iconostasul şi stranele au fost confecţionate în Bucureşti, la firma lui Constantin Babic şi în acelaşi an a fost introdusă lumina electrică şi a fost pictată cupola. Pictura este executată de Octavian Smigelschi, cel care a aplicat pentru prima dată pictura cu ciment colorat, în colaborare cu bunul său prieten Arthur Coulin. Alte picturi au fost realizate de Ioan Köber şi Anastase Demian, care a pictat altarul şi horele laterale. Mozaicurile au fost executate la München.