Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Istoria creştinismului (MCCCXXIII): Ioan Meţianu, mitropolitul Transilvaniei (IV)

Istoria creştinismului (MCCCXXIII): Ioan Meţianu, mitropolitul Transilvaniei (IV)

Un articol de: Cezar ţăbârnă - 23 Septembrie 2009

Personalitate de prim rang a vieţii bisericeşti a începutului de secol XX din Transilvania, mitropolitul Ioan Meţianu a rămas în istoria Bisericii ca un mare ierarh care şi-a pus toată osteneala în slujirea năzuinţelor de veacuri ale românilor. În timpul arhipăstoririi sale, şcolile primare confesionale au primit grele lovituri din partea Guvernului din Budapesta, care urmărea desfiinţarea lor. Între altele, în anul 1907 a intrat în vigoare o lege iniţiată de ministrul Cultelor şi Instrucţiunii, Apponyi Albert, prin care parohiile erau obligate să plătească învăţătorilor confesionali acelaşi salariu pe care îl aveau şi învăţătorii de stat, lucru greu de suportat pentru parohiile mici din Ardeal. Acelaşi ministru a dat dispoziţii, în 1908, ca în şcolile primare de stat să se predea şi religia, pentru elevii români, în limba maghiară. Numeroasele proteste ale reprezentanţilor Bisericii româneşti au dus la anularea acestei măsuri abuzive abia în 1914. Tot la stăruinţele ministrului Apponyi, în anul 1909 Corpurile legiuitoare au votat o lege, prin care, în viitor, nu se mai acorda salariu de la stat (congruă) decât preoţilor care ştiau temeinic limba maghiară (avizul pentru salarizare îl dădea prefectul judeţului). Cei care nu cunoşteau limba aveau dreptul să se prezinte la o verificare a cunoştinţelor după cinci ani, timp în care nu beneficiau de salariu. În anul 1908 s-a creat un „fond cultural“ pentru sprijinirea şcolilor primare confesionale din contribuţia preoţilor şi a credincioşilor. Aceste şcoli au fost ajutate de marele mecenat basarabean Vasile Stroescu. Cu toate acestea, în decurs de câţiva ani s-au desfiinţat sute de şcoli româneşti în toată Transilvania şi în Banat (în 1912, Arhiepiscopia mai avea 670 de şcoli). Ioan Meţianu, conştient de faptul că Bisericii noastre îi lipseau specialişti în slavistică a trimis tineri la studii. Unul dintre aceştia a fost tânărul teolog Silviu Dragomir trimis să studieze atât în Rusia, cât şi în Occident. Mitropolitul Ioan Meţianu a trecut la cele veşnice la 3 februarie 1916, fiind înmormântat, ca şi predecesorul său, lângă „Biserica din groapă“ din Sibiu.