Istoria creştinismului (MCCCXXIX): Ioan Popasu, episcopul Caransebeşului (II)

Odată cu reînfiinţarea Mitropoliei Ardealului, la 12/24 decembrie 1864, s-a acceptat ca ea să cuprindă, pe lângă Arhiepiscopia Sibiului, două eparhii sufragane: a Aradului şi a Caransebeşului (nou înfiinţată). Primul cârmuitor al reînfiinţatei eparhii a Caransebeşului a fost Ioan Popasu (1808-1889). În 1865, mitropolitul Andrei Şaguna al Transilvaniei l-a propus împăratului pentru a fi numit episcop la Caransebeş pe Ioan Popasu. A fost hirotonit de mitropolitul Andrei Şaguna şi de episcopul Aradului, Procopie Ivaşcovici, la 15 august 1865, la sărbătoarea „Adormirii Maicii Domnului“, iar peste câteva zile şi-a început activitatea la Caransebeş. În noua sa slujire, s-a remarcat ca un bun organizator. La scurt timp după instalare, în noiembrie 1865, a mutat secţia română a Institutului teologic din Vârşeţ la Caransebeş, având pentru început doar doi profesori: preoţii George Peştean şi Mihail Velceanu; cursurile durau trei ani. În 1874, a luat naş-tere o secţie de pedagogie, cu doi ani de studii, deci s-a creat un Institut Teologic-Pedagogic, după modelul celor din Sibiu şi Arad, sub aceeaşi conducere. Pentru formarea profesorilor, a trimis câţiva tineri la studii în diferite centre universitare din Germania şi Austro-Ungaria: Iuliu (Iosif) Olariu, devenit un apreciat teolog, Gheorghe Popovici, mai târziu protopop de Lugoj, autor de lucrări istorice, şi alţii. În timpul arhipăstoririi lui s-au înfiinţat în eparhie numeroase şcoli poporale (primare) confesionale, s-a cumpărat o casă care a servit ca reşedinţă, a înfiinţat o tipografie, cu librărie (1885). La 5/17 ianuarie 1886, a apărut primul număr din „Foaia Diecezană“, organ bisericesc, şcolar, economic şi literar al Eparhiei Caransebeşului, care a apărut fără întrerupere până în 1948. Episcopul Ioan a murit la 5 februarie 1889, fiind îngropat în Biserica „Sfântul Ioan Botezătorul“ din Caransebeş.