Istoria creştinismului (MCCCXXVIII): Ioan Popasu, episcopul Caransebeşului

Odată cu reînfiinţarea Mitropoliei Ardealului, la 12/24 decembrie 1864, s-a acceptat ca ea să cuprindă, pe lângă Arhiepiscopia Sibiului, două eparhii sufragane: a Aradului şi a Caransebeşului (nou înfiinţată). Primul cârmuitor al reînfiinţatei eparhii a Caransebeşului a fost Ioan Popasu (1808-1889), născut în Braşov, în 1808, într-o familie venită din Vălenii de Munte (după unii de origine aromână), din tata Ioan şi mama Stana. Tânărul Ioan a învăţat citirea şi scrierea de la un unchi al său, apoi a intrat la şcoala grecească. Studiile gimnaziale le-a făcut la gimnaziul săsesc din Braşov şi la cel romano-catolic din Sibiu, iar studiile filosofice le-a absolvit la liceul romano-catolic din Cluj în anul 1832. După ce a absolvit studiile teologice la Facultatea romano-catolică din Viena, episcopul Ardealului, Vasile Moga, l-a denumit secretar şi curând, în 9 martie 1837, l-a hirotonit diacon, iar după patru zile - preot, fiind numit paroh la Biserica „Sfântul Nicolae“ din Braşov. În mai 1837 a fost numit protoiereu al Braşovului. În anul 1848 a participat activ la lucrările Adunării naţionale româneşti de pe Câmpia Libertăţii de la Blaj, fiind unul dintre cei zece secretari. A făcut parte din delegaţia condusă de Şaguna care a prezentat împăratului doleanţele naţiunii române. A lucrat mult pentru înfiinţarea Gimnaziului românesc din Braşov (1850), fiind unul dintre cei mai devotaţi colaboratori ai mitropolitului Andrei Şaguna. În anul 1863, a intrat în tagma monahală şi a ajuns în scurt timp arhimandrit. Dieta transilvană l-a ales în 1864 deputat la senatul imperial din Viena. În 1865, Şaguna l-a propus împăratului pentru a fi numit episcop la Caransebeş. A fost hirotonit de mitropolitul Andrei Şaguna şi de episcopul Aradului, Procopie Ivaşcovici, la 15 august 1865, la sărbătoarea „Adormirii Maicii Domnului“, iar peste câteva zile şi-a început activitatea la Caransebeş.