Istoria creştinismului (MCCCXXXIV): Filaret Musta, episcopul Caransebeşului (II)

După moartea episcopului Nicolae Popea (27 iulie/8 august 1908), împăratul, la propunerea Guvernului maghiar, a refuzat să recunoască alegerea pentru scaunul vlădicesc vacant al Eparhiei Caransebeşului pe protosinghelul Filaret Musta (1839-1931). În primăvara anului 1871, Filaret a fost ales prin sinodul eparhial în funcţia de asesor onorar al senatului şcolar, iar în 23 noiembrie acelaşi an este numit referent locţiitor al senatului bisericesc. A fost hirotonit diacon la 21 noiembrie 1871, de către episcopul Ioan Popasu, iar la 16 aprilie 1872 a fost hirotesit protodiacon. Doi ani mai târziu, la 9 mai 1874, a fost hirotonit preot de sărbătoarea Înălţării Domnului. Părintele Filip Musta a fost tuns monah de către arhimandritul Corneliu Jivcoviciu la 4 februarie 1875, în Mănăstirea Hodoş-Bodrog, din judeţul Arad, primind numele Filaret. În ziua sărbătorii Învierii Domnului Iisus Hristos, la 13 aprilie 1875, a fost hirotesit protosinghel de către episcopul Ioan Popasu, iar la 25 decembrie 1891, pentru merite deosebite, episcopul Nicolae Popea l-a hirotesit arhimandrit. Unsprezece ani mai târziu, la 23 aprilie 1902, a fost numit vicar episcopesc al diecezei Caransebeşului. Ca răsplată pentru înalta sa erudiţie şi a muncii neobosite depusă pe tărâmul ştiinţei, Facultatea de Teologie din Cernăuţi, în şedinţa consiliului profesoral din 17 mai 1929, i-a conferit în unanimitate titlul de Doctor Honoris Causa. Apreciindu-i-se devotamentul şi credincioşia cu care şi-a servit Biserica şi neamul timp de aproape şase decenii, în anul 1924 i s-a conferit „Răsplata muncii pentru Biserică clasa I“ şi „Coroana României“ în gradul de Mare Ofiţer. După moartea episcopului Nicolae Popea, opţiunile bănăţenilor se îndreptau spre Filaret Musta, dar deşi a fost ales statutar, guvernul maghiar nu l-a confirmat întrucât era cunoscut ca un fervent luptător pentru emanciparea românilor, fiind susţinut şi de Partidul Naţional Român.