„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Istoria creştinismului (MCCLV): Filantropia în Transilvania (IV)
Spre deosebire de Principatele Române, unde Biserica a desfăşurat o bogată activitate filantropică, în Transilvania situaţia a fost cu totul alta, din cauza faptului că se afla sub ocupaţie străină. Sursa principală cu privire la activitatea filantropică a Bisericii din Transilvania o constituie ziarul bisericesc al mitropolitului Andrei Şaguna, „Telegraful Român“. Latura specifică a lucrării filantropice din Transilvania a constituit-o înfiinţarea de şcoli. În timp ce naţiunile conlocuitoare, maghiarii, saşii şi secuii, aveau şcoli bine organizate, plătite de stat, românii, care erau consideraţi „toleraţi“, trebuiau să-şi întemeieze şcoli pe care să le întreţină. Aşa se explică, de pildă, faptul că, pe la 1845, când mitropolitul Andrei Şaguna a venit în Transilvania, numărul şcolilor româneşti era de aproximativ 400, iar spre sfârşitul păstoririi sale, numărul acestora ajunsese la 800. Mai multe numere ale „Telegrafului Român“ se refereau la organizarea de expoziţii de copii. Acest tip de expoziţii, specific Transilvaniei, avea drept scop „promovarea stărilor igienice şi a lucra la îmbunătăţirea condiţiilor de traiu ale poporaţiunei. Drept aceea, se va lua în socotinţă nu atât intenţia vădită de a străluci cu copii anume gătiţi ca exemplare de paradă, ci mai ales hărnicia şi priceperea dovedită la ţinerea în curăţenie a copiilor şi a locuinţelor, a îmbrăcămintei, la priceperea dovedită la alimentaţie şi celelalte care condiţionează puterea vitală a generaţiilor viitoare“. Din aceeaşi publicaţie aflăm informaţii legate de oferirea de burse şcolare. Astfel, descoperim că unii credincioşi au acordat ajutor financiar unor studenţi din Brad şi că în Transilvania exista un institut filantropic „Masa studenţilor“, înfiinţat de „Institutul de credit şi de economii «Albina»“ din Sibiu. Scopul acestei instituţii era de a oferi un prânz gratuit la 50 de studenţi români „de la şcolile medii din Sibiu, tineri…, copii de părinţi relativ săraci“.