Istoria creştinismului (MCCLVII): Filantropia în Ţara Românească (VIII)

Înainte de 1754, în Târgovişte exista azilul doamnei Bălaşa Brâncoveanu, cea despre care Nicolae Iorga scria că „ea făcu aici (în Târgovişte) casele unui adăpost pentru săraci, precum altul fusese făcut la Simidreni, iar al doilea la deânaintea porţii bisericii din Mănăstirea de la Argeş, încă din vremea lui Neagoe“. Azilul ridicat de ea se situa lângă Biserica „Sfânta Vineri“ (din Târgovişte), fiind considerat primul azil organizat pentru să-racii de la noi. Informaţii lapidare avem despre aşezământul din mahalaua Ceauşului David, care a fost întemeiat de Misail Monahul, probabil în 1763. Nepotul lui Misail Monahul, Panait Băbeanu, a zidit din piatră bise-rica din mahalaua Ceauşului David, unde se afla şi o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, de unde şi numele „mahalaua icoanei“. O dată cu ctitorirea noii biserici, Panait Băbeanu ridică 12 chilii pentru adăpostirea unor văduve sărmane, „obraze mai alese şi călugăriţe“. Mai statorniceşte şi „orânduieli“ de gospodărire a lăcaşului şi a averii acestuia. Între altele, el ţine aici doi preoţi şi un diacon, „ca să fie podoaba bisericii şi învăţătura copiilor“. Ceva mai târziu, în 1784, Mihail Şuţu (1819-1821) a mai adăugat câteva mii de bani „ca să fie pentru cheltuielile bolnavilor ce vin după aiurea şi năzuiesc la ajutorul Născătoarei“. Aşa cum rezultă şi din această ultimă informaţie, aşezământul întemeiat de Misail Monahul, iniţial numai pentru săraci, cu vremea găzduieşte şi bolnavi. De la începutul secolului al XIX-lea se păstrează o informaţie potrivit căreia Biv Ceauş Agiesc Ghinea Speteanu întemeiază, în Valea Scheilor, o şcoală unde „învaţă copii de pomană“. Tot aici ridică şi „câteva odăi de sărace văduve“, pentru care primeşte de la domnitorul Caragea (1812-1818) câteva scutiri. Faptul că documentul menţionează prezenţa unor văduve sărace a făcut pe cei care s-au ocupat de aşezămintele filantropice-medicale să afirme că este vorba de un azil.