„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Istoria creştinismului (MCCLVIII): Filantropia în Ţara Românească (IX)
Credinţa celor vechi era aceea că nebunii erau posedaţi de diavol, iar singurul tratament eficient îl constituie rugăciunea. Întrucât termenul de „ospiciu“ este relativ nou, el nu apare în documentele vechi. Aşa se explică de ce ospiciile funcţionau pe lângă mănăstiri şi în special pe lângă cele în care se găseau icoane făcătoare de minuni sau moaşte de sfinţi. În aceste circumstanţe, apare informaţia că „preoţii de la noi erau recunoscuţi pentru vindecarea nebunilor cu mijloace blânde şi rugăciuni“. Pe lângă mănăstiri, din timpuri destul de vechi, au existat aşa-numitele „bolniţe“, un fel de spitale. Cu vremea, crescând numărul bolnavilor, s-a impus atât mărirea, cât şi înmulţirea acestora, pe lângă bolnavii fizic aducându-se şi bolnavii psihic. Un prim ospiciu cunoscut este cel de la „Sfânta Vineri“ din Bucureşti, care a fost întemeiat în jurul bisericii cu acelaşi nume, ridicată pe la 1645 de Nicolae Spătarul, din familia Năstureilor. Aici se găsea icoana făcătoare de minuni a Cuvioasei Maicii Parascheva. Al doilea ospiciu era situat la Mănăstirea Sărindar, unde se găsea icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, icoană considerată „izvor de tămăduire tuturor celor ce aleargă cu evlavie şi cu credinţă, draci gonind, orbii, slăbănogii şi tot felul de boale şi neputinţe tămăduind“. Cel de-al treilea ospiciu cunoscut în Ţara Românească şi care a funcţionat mai multă vreme a fost cel de la Biserica Dudu din Craiova. Ctitorii au construit aici câteva chilii în care a funcţionat primul spital de alienaţi mintal din Craiova, spital consemnat şi în hrisovul domnitorului Alexandru Ipsilanti, din 18 martie 1778. Din hrisovul domnitorului Caragea de la 1813 reiese că bolnavii primeau aici, pe lângă odihnă, şi hrană din veniturile bisericii. În 1879, la Biserica Madona a funcţionat un ospiciu medical cu program regulat, al cărui medic era plătit din veniturile bisericii. În 1892, Epitropia bisericii a ridicat pe Strada Amaradia un sanatoriu modern, şi aici aflându-se o icoană făcătoare de minuni a Sfintei Fecioare Maria.