Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Istoria creştinismului (MCCLXIV): Filantropia în Ţara Românească (XV)

Istoria creştinismului (MCCLXIV): Filantropia în Ţara Românească (XV)

Un articol de: Cezar Țăbârnă - 13 Mai 2009

Între formele cele mai cunoscute şi mai larg răspândite de filantropie, practicate de Biserica Ortodoxă, un loc central îl ocupă bolniţele. Dacă pentru perioada de început a existenţei acestora avem puţine informaţii, cu vremea, numărul lor creşte, întâlnind bolniţe pe lângă aproape toate marile mănăstiri. Cea mai veche bolniţă atestată documentar este cea de la Mănăstirea Bistriţa, ridicată de Barbu Craiovescu (1497-1520). Marele ban Barbu Craiovescu al Olteniei a adus de la Constantinopol cea mai de preţ comoară a lăcaşului, moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul, care s-au dovedit purtătoare de mari daruri: vindecă bolile trupeşti şi sufleteşti, aduc ploaie pe timp de secetă, motive pentru care lăcaşul este asaltat de numeroşi pelerini. Moaştele „Preasfântului şi făcătorului de minuni Grigorie Decapolitul, mai ales în vreme de ciumă“, au fost mult folositoare (în 1763, când epidemia de ciumă cuprinsese Bucureştiul, a fost adusă racla cu moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul în faţa Mitropoliei). La această mănăstire, Neagoe Basarab a înălţat, în anul 1508, bolniţa „Sfinţii Apostoli“, care era foarte căutată pentru vindecare, mai ales datorită moaş-telor Sfântului Grigorie. Pe valea Oltului, la nord de Călimăneşti, peste drum de Mănăstirea Cozia, se află o clădire ridicată pe locul vechii bolniţe din secolul al XVI-lea. Placa de marmură aflată pe unul dintre pereţii clădirii are următoarea inscripţie: „Această casă a fost dintr-un început a bolniţei Sfintei Mănăstiri Cozia, iar cu curgerea vremii năruindu-se, în anii 1964-1965 s-a preînnoit precum se vede“. Într-o fotografie aparţinând familiei Cantacuzino, datată 1900-1906, se observă o clădire care în documente apare cu numele de „casă de primire“ sau „casă de primiţi“. Important de subliniat este faptul că, în unele hrisoave din vechime (cele din vremea lui Vlaicu Vodă, Mircea cel Bătrân şi Neagoe Basarab), termenul de „casă de primire“ se referă şi la locuinţele destinate adăpostirii temporare a bolnavilor mintal.