Istoria creştinismului (MCCLXV): Filantropia în Ţara Românească (XVI)

Între formele cele mai cunoscute şi larg răspândite de filantropie, practicate de Biserica Ortodoxă, un loc central îl ocupă bolniţele. Dacă pentru perioada de început a existenţei acestora avem puţine informaţii, cu vremea, numărul lor creşte, întâlnind bolniţe aproape pe lângă toate marile mănăstiri. Între acestea, documentele amintesc de bolniţa Mănăstirii Dintr-un Lemn (comuna Frânceşti, judeţul Vâlcea), atribuită Ancuţei, fiica doamnei Chiajna şi a lui Mircea Ciobanu (1545-1554, 1558-1559), unde a fost adusă o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Întrucât această mănăstire este de călugăriţe, aici veneau numai femei. Mărturii despre existenţa unei bolniţe avem şi de la Mănăstirea Sadova (Dolj), ctitorie a Craioveştilor, ridicată între anii 1692-1693. Următorul ctitor la Sadova a fost Preda Brâncoveanu. El va continua lucrările începute, chiliile, şi turnul-clopotniţă de pe latura de sud, iar Constantin Brâncoveanu (1688-1714) va fi cel care va ridica biserica-bolniţă cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului“, în anul 1693. O bolniţă a existat şi la Mănăstirea Hurez. Bolniţa de aici a fost construită în anul 1696. Din pisania ce se găseşte deasupra uşii de la intrare în bisericuţa-bolniţă reiese că soţia lui Constantin Brâncoveanu a ridicat bolniţa „întru slava de Dumnezeu Născătoarei Fecioare şi Stăpânei noastre“. Că aici au fost îngrijiţi, în afară de călugări, şi bolnavi din afara mănăstirii rezultă din urma cercetărilor efectuate de arhitectul I. Traianescu. La mănăstirea mare, zidită de Brâncoveanu, asemenea celor mai multor mănăstiri, se aflau părţi din sfintele moaşte ale Sfinţilor Fevronia, Procopie şi Pantelimon, ele având un rol deosebit în vindecarea bolnavilor. Tot de numele lui Brâncoveanu se leagă şi mănăstirea care-i poartă numele - Brâncoveni. Şi pe lângă acest aşezământ, din 1700, a existat o bolniţă, ridicată de ctitorul ei.