Istoria creştinismului (MCCLXVI): Biserica Ortodoxă Română din Bucovina, în perioada 1775-1918 (X)

La 8 mai 1835, împăratul Ferdinand al V-lea (1830-1848) a numit ca episcop al Bucovinei pe Eugenie Hacman. În perioada păstoririi sale, a militat pentru dezvoltarea învăţământului primar şi a şcolilor confesionale. A introdus limba română ca limbă de învăţământ, în locul latinei, la Institutul Teologic din Cernăuţi, dar s-a opus introducerii alfabetului latin. Eugenie a solicitat reînfiinţarea şcolilor româneşti din eparhie, cu învăţători ortodocşi care să cunoască limba română, iar conducerea lor să fie încredinţată episcopului şi Consistoriului său, aşa cum era în timpul lui Dosoftei Herescu. Împăratul a aprobat numai în parte memoriul lui Eugenie, hotărând să se înfiinţeze şcoli româneşti doar în satele unde nu existau şcoli catolice. S-a prevăzut ca limba de predare să fie cea română şi în foarte puţine - limba ruteană. Episcopul şi Consistoriul au primit dreptul de conducere şi control asupra şco-lilor (1849). Aceste măsuri au dus la sporirea numărului şcolilor româneşti. Însă, în 1869, învăţământul primar din Bucovina a fost trecut în seama statului. În 1848 se înfiinţase o şcoală normală (pedagogică) românească ortodoxă la Cernăuţi, etatizată şi aceasta în 1869 şi transformată în şcoală germană. În anul 1860, s-a înfiinţat un liceu „ortodox“ în Suceava, dar cu limba de predare germană. Etatizarea lui, în 1869, a avut, desigur, urmări negative asupra întregului învăţământ românesc, desfiinţându-se treptat ultimele şcoli româneşti. Din 1841 a început publicarea de calendare româneşti, editate până în 1848 de preotul Porfirie Dimitrovici, apoi de preotul Samuil Morariu Andrievici, viitorul mitropolit Silvestru. În timpul arhipăstoririi episcopului Eugenie s-a construit şi o nouă catedrală episcopală în Cernăuţi. Alegerea locului catedralei începuse din 1792 şi, după mai bine de o jumătate de veac de discuţii şi căutări, s-a pus piatra de temelie, în anul 1844.