Istoria creştinismului (MCCLXVIII): Biserica Ortodoxă Română din Bucovina în perioada 1775-1918 (XII)

La 8 mai 1835, împăratul Ferdinand V (1830-1848) a numit ca episcop al Bucovinei pe Eugenie Hacman. Arhipăstoria lui a avut şi momente neplăcute. El a introdus o cârmuire despotică, asemănătoare sistemului absolutist, se împotrivea oricăror mişcări cu caracter românesc, între altele, a luptat cu îndârjire împotriva alfabetului latin, socotindu-l „papistaş“ şi „pierzător de suflete“, a oprit pe preoţi să meargă la teatrul românesc etc. Împotriva acestor stări de lucruri s-a format o puternică mişcare, ale cărei ţeluri erau păstrarea autonomiei Bisericii şi a caracterului ei românesc. Întrucât atunci se prăbuşise şi regimul absolutist de stat al lui Metternich, episcopul Eugenie a fost nevoit să accepte revendicările clerului său. În consecinţă, a înlăturat pe secretarul eparhial, un laic străin, şi pe unii asesori, şi a dispus ca în viitor materiile de studiu la Institut să se predea în limba română. De asemenea, s-a înfiinţat o şcoală „normală“ (pedagogică) românească. În acelaşi an, episcopul Eugenie a plecat la Viena, în fruntea unei delegaţii româneşti, care a prezentat împăratului un memoriu cu doleanţele românilor (între altele se cerea ca episcopul să fie ales de un congres), iar în 1849 a condus o nouă delegaţie, care a expus dorinţele românilor noului împărat Francisc Iosif I (1848-1916). Între 1848-1849 s-a pus şi problema reorganizării eparhiilor ortodoxe din Imperiul Austriac. Episcopul Eugenie a prezentat Curţii un memoriu în care cerea înfiinţarea unei Mitropolii ortodoxe autonome pentru toţi românii din Imperiu, aşa cum aveau şi sârbii, urmând ca toţi ierarhii ortodocşi din Imperiu şi repre-zentanţii mirenilor, indiferent de neam, să formeze un „sinod bisericesc“. Pe de altă parte, reprezentanţii clerului şi ai credincioşilor din Bucovina erau de părere să se convoace un congres provincial al Bisericii Ortodoxe Române din Bucovina, format din clerici şi mireni, cu dreptul de a alege pe episcopi şi de a controla administraţia Fondului bisericesc. Cereau, de asemenea, ca Episcopia Bucovinei să se despartă de Mitropolia sârbă din Carloviţ, pentru a fi pusă sub jurisdicţia Mitropoliei Ortodoxe Române care urma să se înfiinţeze la Sibiu. Aceleaşi do-leanţe au fost exprimate şi în cadrul unei mari adunări bisericeşti întrunite la Cernăuţi, la 26 aprilie 1850.