„În vremea aceea, fiind întrebat Iisus de farisei când va veni Împărăția lui Dumnezeu, El le-a răspuns și a zis: Împărăția lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut.
Istoria creştinismului (MCCLXVIII): Filantropia în Ţara Românească (XIX)
Mănăstirea cu Spitalul „Sfântul Pantelimon“ este una dintre cele mai însemnate aşezăminte religioase şi de asistenţă medico-socială din ţară. Acest aşezământ, ctitorie a lui Grigorie Ghica al II-lea (1733-1735, 1748-1752), a fost construit între anii 1735-1752, când domnitorul a dat un hrisov-testament cu „orânduielile cuviincioase pentru administrarea şi conducerea ctitoriei lui“. Pentru biserica cu hramul „Sfântul Pantelimon“, ctitorul a reuşit să obţină braţul drept al Sfântului, pe care l-a aşezat într-un relicvar de argint, dăruindu-l mănăstirii la 23 septembrie 1750. La 2 aprilie 1832, generalul Kiseleff hotărăşte ca cele trei spitale - „Sfântul Pantelimon“, „Colţea“ şi „Filantropia“ - să fie reunite într-o Eforie a Spitalelor, urmând ca cele trei fundaţii să fie administrate de către o epitropie independentă, însă sub controlul Eforiei. Ele au funcţionat astfel până la 1847. În acest an, Gheorghe Bibescu desfiinţa administraţiile separate ale primelor trei fundaţii, punea sub controlul Eforiei toate spitalele din ţară şi îi dădea acesteia o organizare cu caracter de instituţie de stat, în care domnul aproba bugetul, iar cheltuielile erau supuse aceluiaşi control ca şi cheltuielile statului. Abia prin legea din 16 octombrie 1864, Eforia (devenită Eforia Spitalelor Civile) se constituie cu un patrimoniu distinct de patrimoniul statului, cu caracter de instituţie de utilitate publică. După această dată, Aşezământul „Sfântul Pantelimon“ a cunoscut o deosebită dezvoltare. Semnificativ este faptul că Aşezământul „Sfântul Spiridon“, o instituţie filantropică prin excelenţă, pe lângă îngrijirea pe care o acorda bolnavilor şi săracilor, cum statornicea hrisovul de înfiinţare, făcea şi alte acte de filantropie. Menţionăm faptul că în incinta Mănăstirii „Sfântul Pantelimon“, la 1 noiembrie 1868, a început să funcţioneze Orfelinatul „Sfântul Pantelimon“, cu 60 de băieţi, cu timpul numărul lor ajungând la 100. Orfelinatul a funcţionat în cadrul mănăstirii până în 1881, când a fost preluat de Ministerul Instrucţiei Publice. Aşezământul „Sfântul Pantelimon“ a desfăşurat cea mai bogată activitate filantropică din Mitropolia Ungrovlahiei.