Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Istoria creştinismului (MCCLXXII): Biserica Ortodoxă Română din Bucovina, în perioada 1775-1918 (XVI)

Istoria creştinismului (MCCLXXII): Biserica Ortodoxă Română din Bucovina, în perioada 1775-1918 (XVI)

Un articol de: Cezar Țăbârnă - 23 Iulie 2009

După moartea mitropolitului Teofil Bendela al Bucovinei, survenită la 21 iulie 1875, scaunul mitropolitan a rămas vacant aproape doi ani de zile, eparhia fiind cârmuită de vicarul general, arhimandritul Teoctist Blajevici. În acest timp s-a înfiinţat Universitatea germană din Cernăuţi (29 august 1875). Vechiul institut teologic a fost desfiinţat, iar în locul lui s-a creat o facultate de teologie, în cadrul universităţii, cu două limbi de predare, germana şi româna. Abia la 22 martie 1877 a fost numit ca arhiepiscop şi mitropolit Teoctist Blajevici. A fost hirotonit în biserica grecească din Viena, aşa cum se va întâmpla şi cu urmaşii săi. Teoctist (din botez Teodor) era fiu de preot din Tişăuţi - Suceava, fost preot paroh, duhovnic la Institutul teologic, profesor de religie, asesor consistorial (consilier), egumen la Dragomirna, iar din 1874 vicar general al eparhiei. A publicat mai multe lucrări în româneşte pentru îndrumarea vieţii religioase a credincioşilor („Istoria vieţii lui Iisus“, „Istoria biblică“ etc.), precum şi o „Gramatică a limbii române“, în mai multe ediţii, în limba germană. Ca mitropolit, a purtat multe tratative cu autorităţile de stat pentru convocarea Congresului bisericesc, dar fără rezultat. A murit după o păstorire de doar doi ani, la 27 iunie 1879. Peste câteva luni, a fost ridicat în scaunul mitropolitan arhimandritul Silvestru Morariu Andrievici (1818-1895). Era originar din satul Mitocul Dragomirnei, urmase Gimnaziul şi Institutul teologic la Cernăuţi, apoi a fost preot de mir în Ceahor (1843-1862), asesor consistorial, iar din 1877 vicar general al Mitropoliei. Preotul Samuil Morariu se remarcase prin atitudinea sa demnă împotriva abuzurilor lui Eugenie Hacman, militând pentru autonomia Bisericii bucovinene şi pentru păstrarea caracterului ei românesc. Ca deputat în Parlamentul din Viena, reprezentând Fondul religionar, a apărat cu multă demnitate interesele Bisericii şi ale poporului său.

Citeşte mai multe despre:   Mitropolitul Silvestru Morariu- Andrievici