Istoria creştinismului (MCCLXXIX): Biserica Ortodoxă Română din Basarabia în perioada 1812-1918 (I)

Basarabia a constituit mereu, de-a lungul timpului, o parte integrantă a Moldovei. Datorită expansiunii otomane, o parte din aceste teritorii au fost cucerite. De pildă, în anul 1450, Sfântul Voievod Ştefan cel Mare a pierdut Cetatea Albă (numită de turci Akerman), iar în anul 1484, Moldova este nevoită să renunţe la cetăţile de la Marea Neagră şi de la Dunăre în favoarea Imperiului Otoman, care denumeşte regiunea Bucak (Bugeac), însemnând în turceşte „ţinut de frontieră“. Din 1484 şi până în 1812, Bugeacul, care după 1538 va include şi cetatea Tighina (numită de acum înainte Bender), face parte din paşalâcul (provincie) turcesc de la Silistra. Restul teritoriului a rămas în stăpânirea Moldovei, fiind cunoscut şi sub numele de „Moldova de peste Prut“, cu ţinuturile Cahul, Tigheciu, Fălciu (o parte a acestuia fiind în dreapta Prutului - Lăpuşna, Orhei, Iaşi, iar o parte tot în dreapta Prutului - Soroca şi Hotin). Un moment semnificativ pentru tradiţionala comuniune de viaţă bisericească a teritoriilor din stânga şi din dreapta Prutului este înfiinţarea, în vremea lui Aron Vodă, în anul 1596, a Episcopiei Huşilor, care avea jurisdicţie dincolo de Prut, asupra Codrului Tigheciului, până la hotarul Bugeacului, aflat sub stăpânire turcească, asupra cetăţilor Fălciu, Cahul, Tighina, Lapuşna, Orhei, Soroca, precum şi asupra multor târguri şi sate româneşti din spaţiul dintre Nistru şi Bug. În 1713, turcii, cu ajutorul tătarilor, au cucerit cetatea Hotin şi apoi ţinutul înconjurător, formând o „raia“ a Hotinului, în anul 1715. Ascensiunea politică şi militară a Rusiei, începută încă din timpul ţarului Petru cel Mare (1696-1725), a avut urmări şi pentru teritoriile româneşti din stânga Prutului. Astfel, între anii 1769-1774, ambele ţări româneşti, iar în 1787-1791 numai Moldova, inclusiv raialele Tighina şi Hotin, au fost ocupate de ruşi, instituindu-se, de fiecare dată, o administraţie militară rusă. Prin pacea de la Iaşi, din 29 decembrie 1791, Ţările Române au ajuns din nou sub suzeranitate otomană, iar graniţa dintre Rusia şi Moldova se fixează pe Nistru.