Istoria creştinismului (MCCLXXV): Biserica Ortodoxă Română din Bucovina, în perioada 1775-1918 (XIX)

În anul 1879 a fost ridicat în scaunul mitropolitan al Bucovinei arhimandritul Silvestru Morariu Andrievici (1818-1895). Ca preot şi consilier, a publicat numeroase poezii, fabule, povestiri, mai ales în „Calendarul pentru Bucovina“ de la Cernăuţi, redactat o vreme de el însuşi, manuale pentru şcolile „poporane“, manual de religie, lucrări teologice, predici ş.a. A fost vicepreşedinte al „Societăţii pentru cultura şi literatura română din Bucovina“, apoi membru de onoare, contribuind, prin toate acestea, la bunul mers al şcolilor româneşti şi la menţinerea conştiinţei naţionale între românii din Bucovina. Ca mitropolit, a luptat pentru păstrarea autonomiei bisericeşti şi a drepturilor româneşti în Bucovina, împotriva încercărilor rutenilor de-a obţine posturi de răspundere şi folosirea limbii rutene în administraţia bisericească. În timpul arhipăstoririi lui a apărut, în 1882, revista „Candela“, care urmărea „sporirea, lăţirea şi fructificarea ştiinţei teologice“. În cei peste 50 de ani de apariţie, în paginile acestei reviste au apărut îndeosebi studii de teologie, scrise de profesorii Facultăţii din Cernăuţi. De altfel, în cursul arhipăstoririi lui Silvestru Morariu, a crescut şi prestigiul Facultăţii de Teologie, prin iluştrii ei profesori: Vasile Mitrofanovici, Isidor Onciul, Alexie Comoroşan, fraţii Eusebiu şi Constantin Clement Popovici, Teodor Tarnavschi, Emilian Voiutschi şi alţii. Din iniţiativa mitropolitului s-a început pictarea catedralei din Cernăuţi, de către vienezul Iobst, dar lucrările s-au terminat numai după moartea sa; tot la îndemnul lui s-au construit peste 50 de biserici parohiale, majoritatea cu ajutoare din Fondul religionar. Prin lupta sa de o viaţă întreagă pentru binele Bisericii şi al poporului român, Silvestru Morariu poate fi considerat cel mai de seamă ierarh din Biserica românească din Bucovina.