Istoria creştinismului (MCCLXXVII): Biserica Ortodoxă Română din Bucovina, în perioada 1775-1918 (XXI)

Ultimul mitropolit al Bucovinei sub stăpânire austriacă a fost Vladimir Repta (1842-1926). Originar dintr-o familie de răzeşi din Banila, tânărul Vasile Repta a făcut liceul şi Teologia la Cernăuţi, urmând apoi studii de specializare la Viena, Bonn, München şi Zurich. A fost profesor de Noul Testament la Facultatea de Teologie, în mai multe rânduri decan al ei şi rector al Universităţii din Cernăuţi. În anul 1896 a fost numit vicar general al Mitropoliei, fiind hirotonit la 17 ianuarie 1899 ca episcop titular de Rădăuţi. La 17 octombrie 1902 a fost numit arhiepiscop şi mitropolit al Bucovinei şi Dalmaţiei. Noul mitropolit a manifestat o deosebită grijă pentru întărirea vieţii bisericeşti din cuprinsul arhiepiscopiei (vizite canonice, cărţi pastorale, catehizare etc.), îngrijindu-se să creeze clerului o stare materială corespunzătoare (salarii, case parohiale etc.). Au fost restaurate Biserica Mirăuţi din Suceava şi Mănăstirea Putna, de către arhitectul Karl Romstorfer, care, în timpul mitropolitului Silvestru Morariu Andrievici (1880-1896), restaurase Mănăstirea „Sfântul Ioan“ din Suceava. Facultatea de Teologie şi-a continuat misiunea, pregătind pentru preoţie nu numai tineri din Bucovina, ci şi din alte Biserici Ortodoxe: Transilvania, Serbia, România etc. Au fost numiţi noi profesori, între care notăm pe Ştefan Saghin (1859-1920), Vasile Găina (1868-1907), Vasile Tarnavschi (1859-1945), Vasile Gheorghiu (1872-1959), Silvestru Octavian Isopescu (1878-1922), Valerian Şesan (1878-1940). În timpul arhipăstoririi lui a continuat lupta dintre credincioşii ruteni şi români, s-a cerut înfiinţarea unei episcopii pentru ruteni, care să fie întreţinută de Fondul Bisericesc Român, ca, în cele din urmă, să se pretindă ca însuşi scaunul mitropolitan din Cernăuţi să fie ocupat de un rutean, iar pentru români să se creeze o episcopie sufragană, la Rădăuţi sau la Suceava.