Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Istoria creştinismului (MCCLXXVIII): Filantropia în Ţara Românească (XXIX)

Istoria creştinismului (MCCLXXVIII): Filantropia în Ţara Românească (XXIX)

Un articol de: Cezar Țăbârnă - 29 Mai 2009

În 1798, noul domn al Ţării Româneşti, Constantin Hangherli, a reorganizat departamentul Epitropiei şi Cutia Milelor. Scopul, veniturile şi modul de funcţionare al Cutiei Milelor sunt prezentate în hrisovul său din ianuarie 1798, alături de obligaţia de a păzi legea şi aplicarea ei ori de a administra corect şi eficient ţara („ţinerea bunei orânduieli“). Din această perioadă avem „Scrisoarea Mitropolitului către toţi creştinii din Bucureşti“, să dea milostenie, din 7 iulie 1793: „Văzut iaste că nici o căldură de dragoste spre cei de o credinţă lipsiţi creştini nu arată lăcuitorii pământului nostru. Şi săracii creştini pe care Hristos îi numeşte fraţi să piară de foame şi de frig înaintea ochilor lor şi să nu-i ajute. Şi nu socotesc că Dumnezeu pentru aceasta au lăsat săracii şi bogaţii în lume…. Şi bogaţii, prin facerea de bine către dânşii, să câştige împărăţia ceriurilor… Dar va zice cinevaşi că-şi face milostenia sa către cerşătorii ce umblă pe uliţă şi prin biserici. Bună iaste şi aceasta, dar nu iaste primită ca aceia ce să dă la obraze ce au avut chiverniseală şi mai pe urmă au scăpătat. Că cerşătorii fără sfială umblă şi cer şi de nu ia de la unul, ia de la altul şi nu moare de foame şi unii dintr-înşii ce au năravuri rele mai de folos iaste când nu-i miluieşte cinevaşi. Iar aceia fiind obraze de cinste şi femei şi fete mari şi cu alte întâmplătoare pricini care nu pot a umbla să ceară de faţă şi pentru unii ca aceştia şi alţii ce au căzut din întâmplarea vremii în năprăsnicie şi în robie şi în stingere desăvârşit din starea lor cea dintâi, însutit iaste mai primit milostenia… Din tembelie şi din rău nărav, mulţi se lasă pre sine la periciune şi la un halu de milostenie, care numai în ajutorul Cutiei nădăjduiesc hrana şi chiverniseala lor“. Reformele iniţiate de generalul Kiseleff, din perioada ocupaţiei ruseşti şi a Regulamentelor Organice, s-au resimţit şi în instituţiile de îngrijire a orfanilor şi a persoanelor aflate în dificultate. Astfel, în anul 1829, se reunesc Cutia Milelor, Orfanotrofia şi Casa Şcoalelor Obşteşti sub conducerea unui comitet, avându-l în frunte pe mitropolitul Ungrovlahiei.