„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Istoria creştinismului (MCCLXXVIII): Filantropia în Ţara Românească (XXIX)
În 1798, noul domn al Ţării Româneşti, Constantin Hangherli, a reorganizat departamentul Epitropiei şi Cutia Milelor. Scopul, veniturile şi modul de funcţionare al Cutiei Milelor sunt prezentate în hrisovul său din ianuarie 1798, alături de obligaţia de a păzi legea şi aplicarea ei ori de a administra corect şi eficient ţara („ţinerea bunei orânduieli“). Din această perioadă avem „Scrisoarea Mitropolitului către toţi creştinii din Bucureşti“, să dea milostenie, din 7 iulie 1793: „Văzut iaste că nici o căldură de dragoste spre cei de o credinţă lipsiţi creştini nu arată lăcuitorii pământului nostru. Şi săracii creştini pe care Hristos îi numeşte fraţi să piară de foame şi de frig înaintea ochilor lor şi să nu-i ajute. Şi nu socotesc că Dumnezeu pentru aceasta au lăsat săracii şi bogaţii în lume…. Şi bogaţii, prin facerea de bine către dânşii, să câştige împărăţia ceriurilor… Dar va zice cinevaşi că-şi face milostenia sa către cerşătorii ce umblă pe uliţă şi prin biserici. Bună iaste şi aceasta, dar nu iaste primită ca aceia ce să dă la obraze ce au avut chiverniseală şi mai pe urmă au scăpătat. Că cerşătorii fără sfială umblă şi cer şi de nu ia de la unul, ia de la altul şi nu moare de foame şi unii dintr-înşii ce au năravuri rele mai de folos iaste când nu-i miluieşte cinevaşi. Iar aceia fiind obraze de cinste şi femei şi fete mari şi cu alte întâmplătoare pricini care nu pot a umbla să ceară de faţă şi pentru unii ca aceştia şi alţii ce au căzut din întâmplarea vremii în năprăsnicie şi în robie şi în stingere desăvârşit din starea lor cea dintâi, însutit iaste mai primit milostenia… Din tembelie şi din rău nărav, mulţi se lasă pre sine la periciune şi la un halu de milostenie, care numai în ajutorul Cutiei nădăjduiesc hrana şi chiverniseala lor“. Reformele iniţiate de generalul Kiseleff, din perioada ocupaţiei ruseşti şi a Regulamentelor Organice, s-au resimţit şi în instituţiile de îngrijire a orfanilor şi a persoanelor aflate în dificultate. Astfel, în anul 1829, se reunesc Cutia Milelor, Orfanotrofia şi Casa Şcoalelor Obşteşti sub conducerea unui comitet, avându-l în frunte pe mitropolitul Ungrovlahiei.