Istoria creştinismului (MCCLXXXV): Filantropia în Moldova (IV)

Prin intrarea în vigoare a Regulamentului Organic în 1832, la l ianuarie, asistenţa cerşetorilor a fost preluată de stat, Biserica sprijinind în continuare pe săraci. Astfel, cele opt case de faciri de bine sau de folosinţă obştească - Casa Milelor, a copiilor aflaţi, a Spitalului „Sfântul Spiridon“, a doctorilor, a şcolii publice de la Trei Ierarhi şi a Seminarului de la Socola, a apelor şi a podurilor din Iaşi - erau puse sub supravegherea unui Comitet Central, alcătuit din epitropiile deja în fiinţă, care vor continua să administreze fiecare casă deosebit, dar în acord cu toate celelalte. Bugetele caselor erau supuse aprobării Obşteştii Obicinuite Adunări, iar veniturile acestora proveneau din administrarea (scoasă la licitaţie) a averilor lor nemişcătoare şi din bani de la bugetul statului. Casa Milelor era destinată ajutorului familiilor scăpătate, pensiile (sau milele, legea foloseşte ambii termeni) aveau valori cuprinse între 15 şi 40 de lei lunar şi se acordau „după starea trebuinţilor jăluitoriului, luând însă în băgare de seamă starea ce au putut avea în soţietate mai înainte“, iar venitul casei era hotărât la 100.000 lei pe an. Obţinerea unei mile era condiţionată de producerea unei dovezi despre starea de lipsire a solicitantului, dovadă eliberată de preotul paroh şi semnată de unul dintre enoriaşii mai însemnaţi. Prevederile Regulamentului Organic al Moldovei privind copiii abandonaţi, Spitalul „Sfântul Spiridon“ şi şcolile publice se referă în principal la modul de organizare al acestor instituţii. Epitropia orfanilor se îngrijea de aceştia până la vârsta de 10 ani, „unde vor putea fi în stare de a-şi câştiga mijloacele vieţuirii“, după care epitropia „se va îngriji a aşăza pe fieştecare cu chipul cuviincios feliului său, în casă unde să poată dobândi o stare sigură şi spre a putea trăi cu cinste“. Spitalul „Sfântul Spiridon“ se finanţa din venituri proprii, iar învăţământul public a fost orientat către întrebuinţarea ştiinţelor „la măestriile şi meseriile cele mai folositoare în ţară“.