Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Istoria creştinismului (MCCVI): Justinian Marina, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (1948-1977) (XVII)

Istoria creştinismului (MCCVI): Justinian Marina, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (1948-1977) (XVII)

Un articol de: Cezar ţăbârnă - 28 Feb 2009

La 24 mai 1947, Justinian Marina, mitropolitul Moldovei şi Sucevei, a fost ales Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, iar la 6 iunie au avut loc festivităţile instalării în scaun. Însă Preafericitul Justinian a purtat aceeaşi părintească grijă faţă de Mitropolia Moldovei. Astfel, în vederea reinstaurării ordinei şi disciplinei de care trebuie să dea dovadă cinul monahal, Preafericirea Sa a trimis, la 26 iulie 1948, un ordin circular către toate mănăstirile şi schiturile din cuprinsul Mitropoliei Moldovei, dând instrucţiuni pentru practicarea fără şovăire a voturilor monahale. De asemenea, a numit ca Vicar al Mitropoliei Moldovei şi Sucevei pe p.c. arhimandrit Teoctist Arăpaşu, pe data de 1 aprilie 1949. Cu prestigiul sporit şi revigorată duhovniceşte şi material, Mitropolia Moldovei a fost încredinţată noului ei titular, Înalt Preasfinţitul Mitropolit Sebastian Rusan, în ziua de „Buna Vestire“ din anul 1950. Cu acest prilej, amintind de truda neîncetată pe care a depus-o pe pământul sfânt al Moldovei, mai întâi ca Arhiereu-Vicar şi apoi ca Mitropolit, Preafericitul Patriarh se destăinuia, spunând, printre altele: „Am avut parte de timpuri excepţional de grele, după războiul atât de distrugător, ale cărui răni dureroase se văd încă în satele şi oraşele Moldovei, dar conştiinţa îmi este împăcată, că am căutat - ajutat de toţi cei ce s-au găsit alături de mine - să fac tot ce mi-a stat în putinţă ca să răspund tuturor nevoilor din acele clipe grele, şi astfel să mă arăt prin aceasta vrednic urmaş al străluciţilor mitropoliţi care, în decursul veacurilor, au purtat pe umeri grija dreptcredincioşilor moldoveni. Amintirea acestor greutăţi - pe care, dacă nu le vom fi putut învinge cu totul, cel puţin le-am făcut mai uşor de suportat, - mă va însoţi în toată viaţa mea ca una dintre cele mai curate bucurii din slujirea mea arhierească şi va face ca legătura sufletească între mine şi Moldova să nu înceteze şi să nu slăbească niciodată“.