Istoria creştinismului (MCCXCIII): Biserica Ortodoxă Română din Basarabia în perioada 1812-1918 (XVI)

Între anii 1853-1856 a avut loc Războiul Crimeii, dintre Imperiul Rus, pe de-o parte, şi o alianţă a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei, a celui de-al doilea Imperiu Francez, a Regatului Sardiniei şi a Imperiului Otoman, pe de altă parte. Războiul, pierdut de Rusia, s-a încheiat cu pacea de la Paris. După acest război, s-a inaugurat o etapă nouă în istoria statului rus, epoca „marilor reforme sociale şi politice ale ţarului Alexandru al II-lea“ (1855-1881). În 1861, de pildă, a avut loc o reformă agrară, cu abolirea iobăgiei, peste doi ani o reformă a învăţământului superior, prin care se prevedea autonomia universitară, după un an o reformă a zemstvelor (organe de administraţie locală). Spiritul înnoitor de care era pătrunsă întreaga societate rusă cerea, în mod inevitabil, schimbări şi în viaţa Bisericii, asuprită şi ea de regimul ţarist. Ţăranii eliberaţi de iobăgie aveau nevoie de noi conducători şi aceştia nu puteau fi decât preoţii, chemaţi să îndeplinească un rol însemnat în viaţa statului. Nefiind însă pregătiţi pentru o asemenea chemare, problema bisericească în noua perioadă începe să preocupe nu numai forurile ecleziastice, ci şi pe cele civile. Anul 1881 inaugurează o altă etapă în istoria Rusiei ţariste. După asasinarea ţarului Alexandru al II-lea, Rusia a fost condusă de Alexandru al III-lea (1881-1894), fiul ţarului Alexandru al II-lea, ajutat de ober-procurorul Constantin Pobiedonosţev (1880-1905), reprezentantul Statului în Sinod, membru în Consiliul de miniştri (de fapt, acesta din urmă a fost conducătorul politicii interne a Rusiei). În această perioadă s-a inaugurat o politică autocrată, de reprimare a oricăror mişcări cu caracter naţional şi social. Pobiedonosţev este considerat un adevărat creator al sistemului politic impus după 1881, împotrivindu-se oricăror schimbări în viaţa statului rus. Adept convins al slavofilismului şi al ideilor lui Alexei Homiacov, el dorea ca Biserica să se ocupe de îndrumarea religios-morală a tuturor locuitorilor. Reformele bisericeşti din Rusia au avut repercusiuni şi pentru Arhiepiscopia Chişinăului.