Istoria creştinismului (MCCXCIX): Biserica Ortodoxă Română din Basarabia în perioada 1812-1918 (XXII)

În ultimele patru decenii ale secolului al XIX-lea au avut loc schimbări majore în Eparhia Basarabiei. Astfel, în ceea ce priveşte învăţământul din şcolile teologice, în 1867 a intrat în vigoare un nou Regulament pentru seminariile teologice din Rusia, urmând să fie pus în aplicare treptat, în decurs de cinci ani. Seminarul din Chişinău, în care erau primiţi absolvenţi ai şcolilor parohiale, şi-a continuat activitatea, având şase clase, cu profesori ruşi şi ucraineni şi cu limba de predare rusa. S-a întocmit şi o nouă programă analitică, accentul punându-se pe studiile teologice, pe limbile clasice, muzică şi chiar pictură; limba română, vorbită de majoritatea elevilor, nu figura nici acum în programă. În anul 1884 s-a pus în a-plicare un alt Regulament pentru seminariile teologice ruseşti. Conform acestuia, ierarhii locului au primit drepturi depline în conducerea şi organizarea seminariilor din eparhiile lor, inclusiv dreptul de a numi pe rector şi profesori. Accentul se punea pe studiile teologice şi limbile clasice; obiecte de cultură generală erau foarte puţine, doar în primele patru clase. Se înfiinţează acum şi un post de preot al capelei seminarului (duhovnic), cu un program strict de rugăciune şi practică liturgică. În timpul arhiepiscopului Pavel Lebedev (1871-1882) s-au luat măsuri pentru o mai bună pre-gătire a cântăreţilor. Astfel, aceştia au fost obligaţi la un examen, iar cei găsiţi necorespunzători au fost înlăturaţi din slujbă. Trebuie menţionat şi faptul că sub acelaşi arhiepiscop toţi cântăreţii au fost obligaţi să dea un examen special de limba rusă. La îndemnul aceluiaşi ierarh, Congresul din anul 1873 a obligat pe preoţi să înveţe pe copii limba rusă fie acasă, fie în şcolile mănăstireşti, fie prin cursuri speciale pe lângă protopopiate. În Congresele preoţeşti s-a pus mereu problema înfiinţării unei „clase de cântăreţi“, însă fără rezultat.